Prajitura cu miere de albine

O prajitura pe care o iubesc din copilarie si imi place si acum, atat e de usoara, pufoasa si gustoasa. Cand eram copil, se gasea in cofetarii sub denumirea de "Dulcineea" sau "Albinita". Iat-o:




Ingrediente:



Pentru foi:

600 de grame de faina
180 de grame de zahar
4 linguri de miere
1 lingura de bicarbonat
80 de grame de margarina
1 ou
cateva linguri de lapte, atat cat e nevoie pentru a omogeniza aluatul

Crema:

1 pahar de lapte (250 ml)
zahar vanilat, sau esenta de vanilie
180 de grame de zahar
1 lingura de miere
80 de grame de gris
200 de grame de unt cu 80% grasime

5-6 linguri de gem acrisor (macese, caise)

zahar praf pentru finisat

Preparare:

Foi:
Margarina, mierea si zaharul se pun pe foc si se fierb la foc mic pana se dizolva zaharul complet (poza 1). Se da deoparte si cand se racoreste putin compozitia se adauga cate putin din faina amestecata cu bicarbonatul, amestecand (poza 2). Se adauga si restul fainii si oul (poza 3), se incepe framantarea, adaugand cateva linguri de lapte, pe rand, pana la omogenizarea compozitiei (poza 4). Alatul se imparte in 4 parti egale care se intind in foi subtiri - mai demult se coceau pe dosul tavilor unse, dar eu recomand sa fie intinse cu sucitorul direct pe coli de hartie de copt, in dimensiuni cat mai egale (poza 5). Inainte de a se introduce in cuptor, foile se perforeaza cu furculita (poza 6).



Se gliseaza cele 4 foi, pe rand, cu ajutorul suportului de hartie de copt, intr-o tava incapatoare si se introduc (tot pe rand) in cuptorul preincalzit la 180 de grade. Foile vor fi gata destul de repede, in momentul in care marginile se rumenesc usor:



Crema:
Laptele, zaharul si mierea se pun pe foc:



Cand laptele da in clocot, se adauga grisul in ploaie, amestecand continuu:



Compozitia se fierbe pana se ingroasa bine:



Se lasa deoparte sa se raceasca, iar atunci cand a atins temperatura camerei se adauga esenta de vanilie sau zaharul vanilat si untul:



Se mixeaza la viteaza mare pana se obtine o crema spumoasa:



Asamblare:

Foaia de la baza se acopera cu jumatate din crema:



Se acopera cu a doua foaie, presand usor pe toata suprafata, apoi se unge foaia 2 cu gemul:



Se acopera cu foaia a treia, pe care se pune restul de crema, apoi cu foaia a patra:



Deasupra prajiturii se aseaza o tava mai mare in care ati asezat o greutate (2-3 carti groase, de exemplu) si se lasa de pe o zi pe alta intr-un loc racoros. Nu incercati sa taiati prajitura in aceeasi zi, foile vor fi sfarmicioase, dar a doua zi se vor fragezi minunat.

Inainte de a taia prajitura in dreptunghiuri, patrate, romburi, cum va place, indreptati marginile cu cutitul (marginile sunt la fel de bune la gust, dar nu asa de aspectuoase), apoi pudrati suprafata prajiturii cu zahar pudra. Apoi o impartiti dupa plac si o savurati cu incantare:




Locul 1 in top 9 foodbuzz.com din 2975 de postari ale zilei, click aici.

"Savarine" supercalifragilistice in 10 minute

Doar un hocus-pocus si au aparut:



Ingrediente:

2 oua
8 linguri rase de faina
8 linguri rase de zahar
1 lingurita de praf de copt
6 linguri de lapte
6 linguri de ulei
1 plic de zahar vanilat

Sirop:
1 pahar de apa (150 ml)
5 linguri de zahar
1 lingura de esenta de rom

Pentru ornat:
200 ml frisca
gem acrisor

Minutul 1: puneti apa si zaharul pentru sirop la fiert.
Amestecati ingredientele uscate intr-un vas, adaugati cele doua oua:



Amestecati, adaugati laptele si uleiul si amestecati foarte bine totul:



Se imparte compozitia in mod egal in cescute de cafea ( 3 linguri/cescuta si e nevoie de 8 cesti).



Minutul 2:
Cestile se aseaza pe platanul cuptorului cu microunde:



Setati cuptorul la 850 de wati si dati-i timp de coacere 5 minute.

Opriti focul de la siropul care afiert si adaugati o lingura de esenta de rom.

Minutul 3-5: Bateti frisca cu mixerul la turatie mare, indulciti dupa gust cu zahar pudra.

Scoateti cestile din cuptor:



Minutul 6:
Cu ajutorul unui cutit se scot repede prajiturile din cesti:



Se plonjeaza prajiturile calde in sirop, se unge partea superioara cu gem:



Minutul 7-9:
Cu tot cu tava le introduceti pentru 2 minute in congelator, sa se raceasca repede, timp in care puneti frisca in posul cu deschizatura in forma stelata.

Minutul 10:

Taiati fiecarei prajituri cate un capacel sub care turnati frisca cu posul. Si gata!

Piept de pui cordon bleu

Modalitatea de a prepara snitelul cu umplutura de sunca si cascaval cunoscut sub denumirea "cordon bleu" este atribuita celebrului bucatar francez Auguste Escoffier, fiind ulterior preluata si reinnoita de imaginatia altor maestri bucatari de pretutindeni, folosindu-se ca materie prima carnea de vitel, muschiul de porc, carnea de pui, diverse combinatii de cascaval si varietati de sunca.
Denumirea de "cordon bleu" este legata de costumatia purtata de bucatarii francezi, care, odata ce atingeau rangul de maestru, purtau un codon albastru ce ii distingea de personalul inferior al bucatariei (un fel de "centura neagra in bucatarie).
(Varianta de denumire care circula in paralel, cea de "gordon bleu", este gresita si nu inseamna nimic - o falsa pretiozitate si un nonsens.)




Ingrediente - pentru 8 snitele:

2 piepti mari de pui care se vor imparti fiecare in cate 4 bucati
8 felii subtiri de sunca (in cazul meu "prosciutto" de la socru-meu, pt. noi alta sunca nu exista)
8 felii de cascaval
2 oua
faina
pesmet
sare, piper
ulei pentru prajit

Bucatile de piept de pui se bat cu ciocanul de carne aplatizandu-se, eu fac aceasta operatie printr-o punga in care pliez pieptul - o carne foarte frageda care se "imprastie" daca nu e protejata. Se condimenteaza cu sare si piper (am folosit un amestec de piper negru, alb si rosu, proaspat rasnit):




Pe fiecare bucata astfel pregatita se pune o felie de sunca:



Apoi felia de cascaval:



Se pliaza bucata in doua, acoperind cascavalul. Se poate fixa cu scobitori, eu insa prefer sa bat marginile usor cu ciocanul de carne, "sigiland" astfel umplutura in interior:



Fiecare bucata se tavaleste prin faina, apoi prin ouale batute cu putina sare:



Se da prin pesmet, cu grija sa fie foarte bine acoperit si se preseaza usor pesmetul pe bucata de carne, insistand pe margini:



Se prajesc in ulei incins din abundenta si cand sunt rumene aurii pe ambele parti se scot pe hartie absorbanta:



Se servesc cu o garnitura si/sau salata la alegere, fiica-mea a insistat pe langa salata verde si pentru cartofi prajiti si am zis da, cate o data merge!

Premii noi, pentru mine - pentru voi!

Am primit premiul "Hard working food blogger" de la cineva care apreciaza cum se cuvine durata timpului petrecut de mine in picioare, langa aragaz, si anume Ioana, careia ii multumesc:



Acest premiu il ofer cu drag urmatoarelor fete Harnice:

-Ina
-Amalia
-Leila si Lory
-Dana2dor
-Miha
-Gabriela
-Ginette
-Laura Adamache
-Laura Sava
-Maya
-Iulia
-CristinaK


De la Alison am mai primit inca o data premiile "Hard working food blogger" si "Lovely blog" - ii multumesc din suflet lui Alison si ofer premiile urmatoarelor fete:











-Florance
-Diamond
-Romina
-Nina
-Daniela
-Totoro
-Maslinka
-Medena

Cerintele, pentru acceptarea premiului, sunt includerea intr-o postare a linkului celui care l-a acordat, alaturi de linkurile celor carora veti acorda premiile la randul vostru.

Painea mea cea neagra de fiecare zi, in masina de paine

M-am gandit sa impartasesc cu voi reteta de paine pe care o fac aproape in fiecare zi in masina de paine. Aceasta painica cu trei tipuri de faina este rezultatul experientei dobandite in aproape un an de utilizare zilnica a masinii, timp in care am incercat tot felul de retete, incepand cu cele din cartea masinii si terminand cu tot felul de retete de pe net. Am incercat sa adaptez raportul de lichid si faina din mai multe retete, ajungand la aceasta pe care o fac deja de cateva luni cu rezultate foarte bune - o paine foarte gustoasa si foarte sanatoasa, bine coapta si aerata, cu indice glicemic destul de scazut datorita combinatiei de faina alba cu integrala si faina de secara.



Eu fac painea cea mai mare pe care mi-o permite masina, de 1,5 kg, asa ca voi da mai jos ingredientele asa cum le folosesc eu,in stanga, si in dreapta, in paranteza, cu scris cursiv, pentru aceeasi paine dar de 1 kg.

Ingrediente:



200 grame faina de secara (130 de grame)
200 grame faina integrala de grau (130 de grame)
350 grame faina alba de panificatie(240 de grame)
1 masura mare (a masinii) de zahar(3/4 masura mare)
2 masuri mici (ale masinii) de sare(1,1/2 masuri mici)
2,1/2 masuri mici de drojdie uscata(2 masuri mici)
500 ml apa calduta(330 ml)
1 masura mare (a masinii) de ulei de masline(3/4 masura mare)

Apa calduta (40 de grade C), uleiul, zaharul si sarea se pun in cuva masinii:



Se adauga fainurile si la sfarsit drojdia uscata:



Se pune cuva masinii la locul ei si se seteaza masina pe programul de paine integrala, care la masina mea ar dura 3 ore si 42 de minute pentru o paine de 1 kilogram, insa eu facand o paine de 1,5 kilograme am setat la greutatea cea mai mare rezultand timpul de coacere de 3 ore si 47 de minute. Se seteaza gradul de rumenire al painii dupa preferinte (eu am optat pentru cea mai inchisa posibil) si se porneste masina. In paine se pot adauga seminte dupa preferinte, uneori am adaugat si eu seminte de in, in momentul in care masina m-a anuntat printr-un beep ca ar fi momentul sa o fac, dar eu am lasat painea simpla de cele mai multe ori.



La trecerea timpului de coacere scot painea si o asez pe un gratar sa se raceasca:



Dupa ce se raceste se taie in felii foarte frumos, nu se aduna si nu se faramiteaza:

Decoratiuni florale pentru torturi

La postarea tortului "Frankfurter krone" au aparut comentarii care mi-au cerut sa postez tehnica de realizare a decorurilor florale pentru tort. Fara a fi o experta, o sa incerc sa va exemplific cateva tehnici de modelare care se pot realiza fara a avea instrumentarul specific de cofetarie, pe care noi, cele care nu suntem profesioniste, nu avem motive serioase in a-l achizitiona, dar ne dorim totusi sa facem uneori cate un tort frumos.



Indiferent ce material de modelat ati folosi, va previn ca ingredientul principal este rabdarea.
In ce ma priveste, nu sunt adepta torturilor excesiv de incarcate si mai ales nu sunt adepta folosirii colorantilor alimentari, de aceea rareori decorez deserturile pe care le fac cu paste colorate - si atunci folosesc in realizarea acestora anumite alimente deja colorate, cum ar fi jeleurile, rahatul sau bomboanele "sugus".
Imi este mult mai comod asa si nici nu trebuie sa achizitionez coloranti - insa nu voi obtine niciodata culori intense cu aceste produse, dar, sincer, nici nu imi doresc.

Ultimele flori pe care le-am facut au fost realizate din rahat rosu si verde, pe care l-am incalzit la microunde cate 20 de secunde (separat, evident) si l-am framantat cu atata zahar praf cat a putut pasta sa inghita, pana a devenit nelipicioasa. In a doua poza a colajului de mai jos se poate vedea "instrumentarul" folosit, alaturi de pasta de modelat - deci un cutit si o lingura de lemn cu margini foarte fin rotunjite si finisate.

Pentru zambila:

Am taiat o felie din pasta, am aplatizat-o si apoi am taiat mici triunghiuri, ca si cum as fi impartit aluatul pentru cornulete, dar la o scara mult mai mica (a treia poza a montajului). In continuare, fiecare bucatica am aplatizat-o pe mijloc cu coada lingurii de lemn (sau alta "scula" rotunjita).



Fiecarei bucatele i-am rasucit una dintre extremitati intre degete, pana am obtinut un fel de "codita" - astfel formand petale. Petalele le-am asezat fata in fata (pe partea adancita) si le-am lipit, mai intai doua, si apoi patru, avand grija sa se pastreze codita, baza florii.



Floricele le-am depozitat pe o tava acoperita cu folie alimentara mototolita (sau pe un burete, orice le sustine si nu le lasa sa se turteasca) si le-am asezat intr-un loc uscat si racoros pana a doua zi, cand se uscasera si le-am asamblat in inflorescenta.



Pentru realizarea inflorescentei, am modelat un sul gros cam de 2 cm in diametru din aceeasi pasta. Am facut cate o gaura cu scobitoarea, pe care am umplut-o cu ciocolata topita turnata cu seringa de ornat cu duiul cu cea mai mica deschizatura (ideala ar fi fost ciocolata alba, dar nu am avut) si apoi am asezat floricica cu floricica. Pentru ca zambila urma sa se aseze orizontal pe tort, evident, am asezat floricele doar pe partea vizibila a acesteia.



Pentru frunze procedeul a fost foarte simplu, din aceeasi pasta, dar de culoare verde am modelat trei suluri lungi, unul l-am asezat pe post de tulpina si pe celelalte le-am aplatizat si le-am pliat in doua,atat cat sa li se formeze pe una din parti o "nervura", formand frunzele lunguiete ale zambilei.



Pentru ca pasta mi-a mai ramas, m-am gandit sa va exemplific si un trandafir, pentru ca mi se pare floarea cel mai simplu de realizat.

Pornind tot de la un sul din pasta de modelat cu grosime de aproximativ 1,5-2 cm. Se taie sulul in felii de 1-2 mm. Dintr-una dintre felii modelati un con, in jurul caruia veti atasa petalele florii. In cotinuare, fiecare felie se aplatizeaza, apoi marginile se modeleaza cu un obiect rotunjit (in cazul meu, evident, nu putea fi altul decat lingura de lemn). In jurul conului se infasoara prima petala, acoperindu-l complet (conul nu trebuie sa fie vizibil, are doar rolul de suport). Se continua cu urmatoarea petala, opusa primei, si asa mai departe.



Trandafirul aproape gata:



Mai cateva petale, apoi se mai "bibilesc' petalele rasfrangandu-le mai mult sau mai putin marginile, si floarea e gata. Eu nu am avut ce sa decorez, asa ca am postat trandafirul, nu prea onorant pentru aceasta nobila floare, pe o felie de paine neagra:



Florile astfel modelate se pot pastra timp destul de indelungat, la un loc uscat si racoros (intr-o cutie, in camara, de exemplu).