Prajitura Amanda
Pentru cei care agreaza gustul migdalelor, aceasta prajitura va fi de vis. Daca, dimpotriva, nu sunteti prieteni cu migdalele, acestea pot fi inlocuite cu alune de padure sau nuci, dupa preferinta.
Friptura de vita marinata
Probabil retetele postate anterior sunt deja un indiciu asupra preferintelor mele si ale familiei mele fata de carnea de vita. Intr-adevar, noua ni se pare cea mai savuroasa dintre toate carnurile, la care se adauga beneficiile de a fi si foarte sanatoasa, cu mai putin colesterol samd.
Cunosc destule persoane cu o anumita reticenta fata de carnea de vita, de cele mai multe ori motivata prin aceea ca se gateste mai greu, ramane tare, nu e suficient de patrunsa.
Modalitatea de preparare pe care v-o propun in acesta reteta va permite sa faceti o friptura frageda, ce se va topi in gura, din vita oricat de...varstnica.
Ingrediente:
o bucata frumoasa de carne de vita, eu am folosit 1,5 kg de vrabioara, merge la fel de bine antricotul sau o bucata frumos fasonata de pulpa
Marinata:
2 morcovi
1 ceapa
3 catei de usturoi
1 telina medie (de marimea unui ou mare)
1-2 fire de patrunjel radacina
1 foaie de dafin
2-3 lingurite de sare
1 varf de cutit de piper macinat sau cateva boabe de piper
50 ml vin alb sau roze sec
50 ml otet de vin
1, 5 litri de apa
Pentru preparare:
3 linguri de ulei de masline
1 lingura rasa de pasta de rosii
2-3 catei de usturoi zdrobiti
piper, rozmarin
apa fierbinte
Preparare:
Apa pentru marinata (1,5 litri) se da in clocot cu sarea. Se trage de pe foc, se adauga ceapa, telina, morcovii si patrunjelul taiate in cuburi, usturoiul zdrobit, foaia de dafin, piperul si se acopera oala cu capacul. Se lasa sa se raceasca si se adauga vinul si otetul.
Iata bucata de carne care trebuie curata de eventuale pielite sau grasime:
Carnea se aseaza intr-un vas incapator si desupra ei se toarna marinata complet racita si toate legumele.
Se acopera vasul (se infoliaza) si se da la frigider pentru 48 de ore. Stiu, dureaza ceva, dar cu o minima programare a meniului saptamanal putem beneficia de acest preparat foarte gustos chiar in ziua in care ne dorim.
Dupa ce au trecut cele doua zile incheiate, carnea se scoate din marinata si se scurge bine:
Se incinge uleiul de masline intr-o tigaie (cratita) incapatoare si se prajeste carnea rapid, pe toate partile, pana ce se rumeneste usor:
Se adauga putina apa fierbinte si se acopera, astfel incat carnea sa se faca inabusit.
Inabusirea se continua doua-trei ore, adaugand in permanenta cate putina apa fierbinte, pana cand furculita intra cu usurinta in carne (bucata pe care am gatit-o eu, de 1,5 kg, a fost gata in doua ore).
Cand carnea este suficient de facuta se adauga legumele din marinata, bine scurse de lichid.
Se completeaza cu apa fierbinte, se acopera si se lasa pe foc pana ce sunt bine fierte legumele.
Este momentul in care carnea se scoate, se taie felii si se pastreaza la cald, acoperita.
Legumele se paseaza:
Se dilueaza piureul obtinut cu apa fierbinte, se adauga pasta de rosii, un praf de piper si rozmarin (dupa gust) si 2-3 catei de usturoi pisati (sare nu se mai pune, atat carnea, cat si legumele fiind sarate din marinata!). Se da in clocot si se adauga feliile de carne in sos, continuand fierberea inca 10 minute.
Farfuria mea, cu feliile de carne acoperite cu sos, alaturi de cartofi natur si salata verde:
Friptura se potriveste minunat si cu piure de cartofi, paste, orez etc.
Cunosc destule persoane cu o anumita reticenta fata de carnea de vita, de cele mai multe ori motivata prin aceea ca se gateste mai greu, ramane tare, nu e suficient de patrunsa.
Modalitatea de preparare pe care v-o propun in acesta reteta va permite sa faceti o friptura frageda, ce se va topi in gura, din vita oricat de...varstnica.
Ingrediente:
o bucata frumoasa de carne de vita, eu am folosit 1,5 kg de vrabioara, merge la fel de bine antricotul sau o bucata frumos fasonata de pulpa
Marinata:
2 morcovi
1 ceapa
3 catei de usturoi
1 telina medie (de marimea unui ou mare)
1-2 fire de patrunjel radacina
1 foaie de dafin
2-3 lingurite de sare
1 varf de cutit de piper macinat sau cateva boabe de piper
50 ml vin alb sau roze sec
50 ml otet de vin
1, 5 litri de apa
Pentru preparare:
3 linguri de ulei de masline
1 lingura rasa de pasta de rosii
2-3 catei de usturoi zdrobiti
piper, rozmarin
apa fierbinte
Preparare:
Apa pentru marinata (1,5 litri) se da in clocot cu sarea. Se trage de pe foc, se adauga ceapa, telina, morcovii si patrunjelul taiate in cuburi, usturoiul zdrobit, foaia de dafin, piperul si se acopera oala cu capacul. Se lasa sa se raceasca si se adauga vinul si otetul.
Iata bucata de carne care trebuie curata de eventuale pielite sau grasime:
Carnea se aseaza intr-un vas incapator si desupra ei se toarna marinata complet racita si toate legumele.
Se acopera vasul (se infoliaza) si se da la frigider pentru 48 de ore. Stiu, dureaza ceva, dar cu o minima programare a meniului saptamanal putem beneficia de acest preparat foarte gustos chiar in ziua in care ne dorim.
Dupa ce au trecut cele doua zile incheiate, carnea se scoate din marinata si se scurge bine:
Se incinge uleiul de masline intr-o tigaie (cratita) incapatoare si se prajeste carnea rapid, pe toate partile, pana ce se rumeneste usor:
Se adauga putina apa fierbinte si se acopera, astfel incat carnea sa se faca inabusit.
Inabusirea se continua doua-trei ore, adaugand in permanenta cate putina apa fierbinte, pana cand furculita intra cu usurinta in carne (bucata pe care am gatit-o eu, de 1,5 kg, a fost gata in doua ore).
Cand carnea este suficient de facuta se adauga legumele din marinata, bine scurse de lichid.
Se completeaza cu apa fierbinte, se acopera si se lasa pe foc pana ce sunt bine fierte legumele.
Este momentul in care carnea se scoate, se taie felii si se pastreaza la cald, acoperita.
Legumele se paseaza:
Se dilueaza piureul obtinut cu apa fierbinte, se adauga pasta de rosii, un praf de piper si rozmarin (dupa gust) si 2-3 catei de usturoi pisati (sare nu se mai pune, atat carnea, cat si legumele fiind sarate din marinata!). Se da in clocot si se adauga feliile de carne in sos, continuand fierberea inca 10 minute.
Farfuria mea, cu feliile de carne acoperite cu sos, alaturi de cartofi natur si salata verde:
Friptura se potriveste minunat si cu piure de cartofi, paste, orez etc.
Cuina mea e premiata! - postarea cu numarul 100
Parca stiind ca am ceva atat de special de aniversat - cea de 100-a postare pe Cuina banateana, dragele mele prietene bloggerite m-au premiat:
Cuisinette mi-a facut onoarea de a ma declara un "super duper chef" :
Cu multa placere, ofer la randul meu acest premiu urmatoarelor fete harnice si pricepute:
Laura Adamache, Ina, Dora, Lissa si Dana Tudor
Iar Dana Tudor a mers mai departe, decernandu-mi un "oscar culinar":
Iar din parte mea, "oscarul" se decerneaza urmatorilor bloggeri: Gabriela Cara, Bucatar maniac, Daniela, Jacktel, Edith si Cuisinette.
Si tot de la Dana Tudor am primit urmatorul premiu:
Pe care il acord cu drag, urmatorilor: Bucatarasul vesel, Bucataresele vesele, Cami-Camila, Miha si Violette.
De la Cami-Camila - un premiu al prieteniei:
Pe care il ofer: Otiliei, Monei, Lilianei Musat si Alei Oancea.
Multumesc celor care s-au gandit la mine!
Cuisinette mi-a facut onoarea de a ma declara un "super duper chef" :
Cu multa placere, ofer la randul meu acest premiu urmatoarelor fete harnice si pricepute:
Laura Adamache, Ina, Dora, Lissa si Dana Tudor
Iar Dana Tudor a mers mai departe, decernandu-mi un "oscar culinar":
Iar din parte mea, "oscarul" se decerneaza urmatorilor bloggeri: Gabriela Cara, Bucatar maniac, Daniela, Jacktel, Edith si Cuisinette.
Si tot de la Dana Tudor am primit urmatorul premiu:
Pe care il acord cu drag, urmatorilor: Bucatarasul vesel, Bucataresele vesele, Cami-Camila, Miha si Violette.
De la Cami-Camila - un premiu al prieteniei:
Pe care il ofer: Otiliei, Monei, Lilianei Musat si Alei Oancea.
Multumesc celor care s-au gandit la mine!
Burek
Burekul e o placinta de inspiratie otomana, din aluat intins in foi fine (yufka, philo) - o fac si grecii, o fac si turcii, si sarbii, si bulgarii - popoarele care au fost sub dominatie turceasca. In retetarul meu a patruns prin filiera sarbeasca - deci e o reteta de la soacra-mea. Se poate face cu tot felul de umpluturi - branza sarata, carne, branza dulcea sau diverse fructe (mar, visine etc.). Eu am facut de data aceasta un burek cu branza dulce si stafide - a fost desert. Preferatul fetei mele este cel cu branza sarata.
Ingrediente:
- un pachet de foi de placinta, ale mele sunt sarbesti, pentru a pastra nota de autenticitate, dar la fel de bine se preteaza foile din comert - Morarita, Linco etc.
- ulei pentru uns
Umplutura:
1 kilogram de branza dulce
100 de grame de stafide
2 plicuri de zahar vanilat
5 oua (am pozat 4, dar a fost nevoie de 5 pentru a obtine o consistenta potrivita a umpluturii)
100 de grame de smantana
zahar dupa gust (aproximativ 150-200 de grame, in fuctie de cat de dulce va place)
Pe deasupra:
100 ml apa minerala carbogazoasa
200 de grame de smantana
2 oua
2 linguri de zahar
Preparare:
Pentru un burek sarat, se amesteca branza sarata (telemea) cu branza dulce in proportia ideala pentru gustul fiecaruia; cantitatea totala de branza trebuie sa fie aproximativ un kilogram. Restul ingredientelor (oua si smantana) raman la fel dar se renunta la zahar, arome si stafide. De asemenea, amestecul pentru suprafata ramane neschimbat eliminand doar zaharul, eventual se poate adauga un varf de cutit de sare.
Pentru inceput va sfatuiesc sa numarati cate foi aveti in pachet pentru a stabili cu aproximatie cate straturi va avea burekul.
Alegeti o tava de dimensiuni apropiate cu ale foii de aluat - daca tava e mai mica nu are prea mare importanta, ceea ce depaseste dimensiunile foii se va plia.
Pregatiti umplutura, amestecand toate ingredientele. In functie de dimensiunea oualor, e nevoie de 4 sau 5 oua pentru obtinerea unei creme legate, dar totusi cu o anumita fluiditate.
Tava se unge cu ulei sau se acopera cu hartie de copt - eu voi prefera intotdeauna a doua varianta.
Se suprapun in tava 3 foi de aluat care se pensuleaza fin cu apa si se stropesc cu ulei:
Deasupra se pune un strat de umplutura (o impartiti in asa fel incat sa ajunga, de exemplu daca va rezulta din pachetul de foi 5 straturi de aluat, sa aveti 4 straturi de umplutura).
Se continua cu un alt strat de foi suprapuse (2, 3, maximum 4 / strat) care se stropesc si ele cu ulei:
Se alterneaza astfel straturile de foi cu cele de umplutura pana se termina aluatul, ultimul strat fiind de foi.
Placinta, asa cruda cum este, se taie in patrate:
Se bat bine cele doua oua cu zaharul, smantana si apa minerala, apoi se inunda suprafata burekului cu acest amestec.
Se da la cuptorul preincins la 190 de grade pentru 45-50 de minute, adica pana ce suprafata este rumenita frumos si burekul bine copt.
Se lasa sa se raceasca putin, apoi se taie in patrate.
Este delicioasa calda, dar si rece. Burekul cu branza sarata este minunat alaturi de iaurt rece.
Ingrediente:
- un pachet de foi de placinta, ale mele sunt sarbesti, pentru a pastra nota de autenticitate, dar la fel de bine se preteaza foile din comert - Morarita, Linco etc.
- ulei pentru uns
Umplutura:
1 kilogram de branza dulce
100 de grame de stafide
2 plicuri de zahar vanilat
5 oua (am pozat 4, dar a fost nevoie de 5 pentru a obtine o consistenta potrivita a umpluturii)
100 de grame de smantana
zahar dupa gust (aproximativ 150-200 de grame, in fuctie de cat de dulce va place)
Pe deasupra:
100 ml apa minerala carbogazoasa
200 de grame de smantana
2 oua
2 linguri de zahar
Preparare:
Pentru un burek sarat, se amesteca branza sarata (telemea) cu branza dulce in proportia ideala pentru gustul fiecaruia; cantitatea totala de branza trebuie sa fie aproximativ un kilogram. Restul ingredientelor (oua si smantana) raman la fel dar se renunta la zahar, arome si stafide. De asemenea, amestecul pentru suprafata ramane neschimbat eliminand doar zaharul, eventual se poate adauga un varf de cutit de sare.
Pentru inceput va sfatuiesc sa numarati cate foi aveti in pachet pentru a stabili cu aproximatie cate straturi va avea burekul.
Alegeti o tava de dimensiuni apropiate cu ale foii de aluat - daca tava e mai mica nu are prea mare importanta, ceea ce depaseste dimensiunile foii se va plia.
Pregatiti umplutura, amestecand toate ingredientele. In functie de dimensiunea oualor, e nevoie de 4 sau 5 oua pentru obtinerea unei creme legate, dar totusi cu o anumita fluiditate.
Tava se unge cu ulei sau se acopera cu hartie de copt - eu voi prefera intotdeauna a doua varianta.
Se suprapun in tava 3 foi de aluat care se pensuleaza fin cu apa si se stropesc cu ulei:
Deasupra se pune un strat de umplutura (o impartiti in asa fel incat sa ajunga, de exemplu daca va rezulta din pachetul de foi 5 straturi de aluat, sa aveti 4 straturi de umplutura).
Se continua cu un alt strat de foi suprapuse (2, 3, maximum 4 / strat) care se stropesc si ele cu ulei:
Se alterneaza astfel straturile de foi cu cele de umplutura pana se termina aluatul, ultimul strat fiind de foi.
Placinta, asa cruda cum este, se taie in patrate:
Se bat bine cele doua oua cu zaharul, smantana si apa minerala, apoi se inunda suprafata burekului cu acest amestec.
Se da la cuptorul preincins la 190 de grade pentru 45-50 de minute, adica pana ce suprafata este rumenita frumos si burekul bine copt.
Se lasa sa se raceasca putin, apoi se taie in patrate.
Este delicioasa calda, dar si rece. Burekul cu branza sarata este minunat alaturi de iaurt rece.
Bucataras sustine blogosfera culinara!
Bucatarasii si-au propus sa realizeze o serie de interviuri cu detinatoarele unor bloguri apreciate in blogosfera culinara romaneasca. Saptamana aceasta a fost randul meu sa fiu intervievata - puteti citi intrebarile amuzante si raspunsurile mele aici.
Bucatarasii mi-au definit blogul astfel: "Un blog culinar gustos, cu aroma banateana"
Le multumesc pentru apreciere si pentru atentia pe care au dat-o atat blogului, cat si activitatii mele profesionale!
Bucatarasii mi-au definit blogul astfel: "Un blog culinar gustos, cu aroma banateana"
Le multumesc pentru apreciere si pentru atentia pe care au dat-o atat blogului, cat si activitatii mele profesionale!
Prăjitura "Păcatul Dulce"
Dupa cateva zile de abstinenţă, am inceput să visez cu prăjituri...cu toate acele combinatii care fac sa imi ploua in gura...cu iscusite alăturări de consitenţe fin-crocant-cremoase menite sa propulseze simturile gurmandului direct in Nirvana...si dintr-o data am avut revelatia acestei prăjituri. Am ponit val-vartej la bucatarie, o aveam in minte, nu imi trebuia nici un fel de reteta! In timp ce invarteam cu nerabdare in cratite, ma gandeam doar cum sa o botez - si dintr-o data m-am gandit ca i se potriveste acest nume: Prăjitura "Păcatul Dulce". Dacă o veţi găsi la fel de tentantă si de irestibilă ca si mine - ramane sa decideti voi insiva.
+copy.jpg)
Ingrediente:
8 albusuri
10 linguri pline de zahar
2 linguri de amidon alimentar (Dr.Oetker am folosit)
10 linguri pline cu nuca macinata
Crema:
1/2 litru de lapte
5 linguri de amidon alimentar
3 plcuri de zahar vanilat + 1 fiola esenta de vanilie
220 de grame de zahar
300 de grame de unt cu 80% grasime
Jeleu:
300 de grame de visine fara samburi(proaspete sau congelate)
250 ml apa
150 de grame de zahar
3 linguri de amidon
1 lingura rasa de gelatina granule
Glazura:
150 grame de ciocolata alba
2 linguri de smantana pentru frisca
50 de grame de ciocolata cu lapte
Preparare:
Albusurile se bat spuma tare, se adauga zaharul si se continua baterea pana la dizolvarea completa a acestuia.
Se adauga nuca si amidonul si se amesteca cu miscari circulare, pe verticala:
Jumatate de compozitie se pune intr-o tava tapetata cu hartie de copt si se niveleaza:
Se da la cuptorul preincalzit la 150 de grade, tinand in permanenta usa intredeschisa. Se coace 1/2 ora - 45 minute. Este un blat de bezea si trebuie sa se usuce.
Cand foaia e usor rumenita si crocanta, se scoate si se lasa sa se raceasca pe un gratar, abia cand va fi rece se indeparteaza hartia de copt.
Se procedeaza la fel cu restul de compozitie, obtinand al doilea blat.
Pentru crema:
400 de ml. de lapte impreuna cu zaharul se pun pe foc. Restul de lapte se amesteca cu amidonul. Cand laptele fierbe, se adauga compozitia bine omogenizata de amidon si se amesteca continuu pana da cateva clocote si se leaga. Se da la oparte de pe foc si se adauga zaharul vanilat si esenta. Se amesteca bine si se lasa sa se raceasca, acoperind vasul cu o folie alimentara (sa nu prinda pojghita).
Dupa ce crema de lapte va fi rece, se adauga untul la temperatura camerei, taiat in bucatele, si se mixeaza pana la obtinerea unei creme onctuoase.
Jeleul:
Visinele, 200 de ml. de apa si zaharul se pun pe foc.
Restul de 50 de ml. de apa se amesteca cu amidonul. Intre timp, gelatina se hidrateaza cu 2 linguri de apa rece. Cand apa cu visinele dau in clocot, se adauga amidonul si se amesteca pana se leaga. Eu am pasat compozitia, mergea la fel de bine si fara a fi pasata, cu fructele intregi. Cand jeleul se raceste pana in jur de 50 de grade Celsius, se dizolva direct in compozitie gelatina.
Asamblare:
Pe prima foaie se pune jumatate din crema:
Se introduce tava cu prajitura in congelator pentru 10 minute, apoi se toarna jeleul deasupra, inca usor caldut:
Se raceste bine de tot, se continua cu al doilea strat de crema, apoi cu ultimul blat:
Se da prajitura la rece, apoi se taie - eu am folosit cutitul electric cu care m-a premiat ardei-iute.ro - am mai crapat bezeaua, dar nu atat cat ar fi crapat daca foloseam un cutit obisnuit - bineinteles, nu am rabdat sa nu gust o bucatica, asa cum era, "dezbracata", fara glazura:
Glazura:
Frisca si ciocolata alba rupta in bucati mici le-am pus pe foc, amestecand pana s-au omogenizat. Am turnat aceasta compozitie peste prajitura (secretul glazurii perfect realizate eu nu il detin, inca) apoi i-am mascat imperfectiunile cu ciocolata cu lapte, pe care am topit-o la microunde, direct in seringa de ornat cu care am trasat linii in zig-zag:
Si acuma ajungem la partea cea mai greu de suportat - sectiunea, anume:
+copy.jpg)
Despre cum s-au imprietenit crema de lapte cu jeleul acrisor si bezeaua crocanta, va las pe voi sa visati...si, poate, sa comiteti "Păcatul Dulce", la randul vostru.
+copy.jpg)
Ingrediente:
8 albusuri
10 linguri pline de zahar
2 linguri de amidon alimentar (Dr.Oetker am folosit)
10 linguri pline cu nuca macinata
Crema:
1/2 litru de lapte
5 linguri de amidon alimentar
3 plcuri de zahar vanilat + 1 fiola esenta de vanilie
220 de grame de zahar
300 de grame de unt cu 80% grasime
Jeleu:
300 de grame de visine fara samburi(proaspete sau congelate)
250 ml apa
150 de grame de zahar
3 linguri de amidon
1 lingura rasa de gelatina granule
Glazura:
150 grame de ciocolata alba
2 linguri de smantana pentru frisca
50 de grame de ciocolata cu lapte
Preparare:
Albusurile se bat spuma tare, se adauga zaharul si se continua baterea pana la dizolvarea completa a acestuia.
Se adauga nuca si amidonul si se amesteca cu miscari circulare, pe verticala:
Jumatate de compozitie se pune intr-o tava tapetata cu hartie de copt si se niveleaza:
Se da la cuptorul preincalzit la 150 de grade, tinand in permanenta usa intredeschisa. Se coace 1/2 ora - 45 minute. Este un blat de bezea si trebuie sa se usuce.
Cand foaia e usor rumenita si crocanta, se scoate si se lasa sa se raceasca pe un gratar, abia cand va fi rece se indeparteaza hartia de copt.
Se procedeaza la fel cu restul de compozitie, obtinand al doilea blat.
Pentru crema:
400 de ml. de lapte impreuna cu zaharul se pun pe foc. Restul de lapte se amesteca cu amidonul. Cand laptele fierbe, se adauga compozitia bine omogenizata de amidon si se amesteca continuu pana da cateva clocote si se leaga. Se da la oparte de pe foc si se adauga zaharul vanilat si esenta. Se amesteca bine si se lasa sa se raceasca, acoperind vasul cu o folie alimentara (sa nu prinda pojghita).
Dupa ce crema de lapte va fi rece, se adauga untul la temperatura camerei, taiat in bucatele, si se mixeaza pana la obtinerea unei creme onctuoase.
Jeleul:
Visinele, 200 de ml. de apa si zaharul se pun pe foc.
Restul de 50 de ml. de apa se amesteca cu amidonul. Intre timp, gelatina se hidrateaza cu 2 linguri de apa rece. Cand apa cu visinele dau in clocot, se adauga amidonul si se amesteca pana se leaga. Eu am pasat compozitia, mergea la fel de bine si fara a fi pasata, cu fructele intregi. Cand jeleul se raceste pana in jur de 50 de grade Celsius, se dizolva direct in compozitie gelatina.
Asamblare:
Pe prima foaie se pune jumatate din crema:
Se introduce tava cu prajitura in congelator pentru 10 minute, apoi se toarna jeleul deasupra, inca usor caldut:
Se raceste bine de tot, se continua cu al doilea strat de crema, apoi cu ultimul blat:
Se da prajitura la rece, apoi se taie - eu am folosit cutitul electric cu care m-a premiat ardei-iute.ro - am mai crapat bezeaua, dar nu atat cat ar fi crapat daca foloseam un cutit obisnuit - bineinteles, nu am rabdat sa nu gust o bucatica, asa cum era, "dezbracata", fara glazura:
Glazura:
Frisca si ciocolata alba rupta in bucati mici le-am pus pe foc, amestecand pana s-au omogenizat. Am turnat aceasta compozitie peste prajitura (secretul glazurii perfect realizate eu nu il detin, inca) apoi i-am mascat imperfectiunile cu ciocolata cu lapte, pe care am topit-o la microunde, direct in seringa de ornat cu care am trasat linii in zig-zag:
Si acuma ajungem la partea cea mai greu de suportat - sectiunea, anume:
+copy.jpg)
Despre cum s-au imprietenit crema de lapte cu jeleul acrisor si bezeaua crocanta, va las pe voi sa visati...si, poate, sa comiteti "Păcatul Dulce", la randul vostru.
Đurđevdan, 6 mai 2009
Jumatatea mea este de nationalitate sârbă, face parte din minoritatea etnica sârbească din Banat. Religia sârbilor este ortodoxă pe stil vechi, urmând calendarul iulian, astfel, in data de 6 mai se sărbătoreste Sfântul Gheorghe - Đurđevdan. O zi importantă a familiei sârbeşti o reprezintă ziua sfântului casei; fiecare familie are un sfânt protector - care se moşteneşte de obicei pe linie masculină - şi este sărbătorit alături de prieteni şi de întreaga familie. In familia sotului, Sfântul Gheorghe este sfântul protector al familiei socrului, iar Sfântul Ion (Sveti Jovan) - al soacrei mele; o consecinta a respectului si bunei intelegeri care domneste in familie este faptul ca aceasta casa este protejata de amandoi sfintii, atat cel mostenit pe linie masculina, cat si cel mostenit pe linie feminina, asa ca se petrece atat de Đurđevdan - pe 6 mai, cat si de Sveti Jovan - pe 19 ianuarie - iata, o casa foarte bine pazita de doi inalti pazitori si cu dublu prilej de bucurie!
Iata cum am petrecut anul acesta de Đurđevdan:
Totul s-a desfasurat sub supravegherea binevoitoare, dar stricta, a icoanei Sfântului Gheorghe. In ziua precedenta sarbatorii, socrii mei au mers la biserica, apoi preotul a venit acasa si a facut o slujba de sfintire a casei, pregatind, astfel, locuinta si familia pentru sarbatoarea Inaltului Protector.
Soacra mea este o bucatareasa exceptionala, care pune mult suflet in tot ceea ce face, asa ca intotdeauna mancarurile ei au savoare.
Lasandu-i soacrei mele timp pentru ultimele retusuri asupra meniului, am facut turul gospodariei - un loc in care eu ma simt intotdeauna foarte bine.
Pentru inceput, ne-am asigurat ca bunavointa dumnealui fata de noi nu a suferit vreo modificare, de cand nu ne-am vazut:
Socrul meu si-a descoperit, de anul trecut, o pasiune pentru oierit, creste doua oi de talie foarte mare si un berbec de aceeasi rasa adusa din Srbija; de curand, a aparut si o mieluta:
Un curcan se infoaie la noi, aparandu-si teritoriul. Sotul meu il asigura, prieteneste, ca va sfarsi la noi in cuptor!
Un cocos tinerel inconjurat de "admiratoarele" lui:
Gãini si bibilici - pirchițe le numim noi, bãnãțenii:
Intre timp, socrul meu hotaraste sa isi aduca contributia personala la la meniul sarbatoresc, asa ca aprinde focul la gratar:
Iar noi admiram copaceii tineri, unii plantati in anul ce a trecut, altii anul acesta:
Straturile de legume si zarzavaturi, cuminti aliniate:
Incredibil de multa verdeata:
Pendula asezata frumos deasupra calendarului ortodox pravoslavnic ne aduce aminte ca vremea a cam trecut:
Asa ca ne adunam in jurul mesei frumos aranjate, cu lumanare aprinsa in sfesnic, ne inchinam si spunem "Oće Naš" - "Tatăl nostru".
Si incep sa vina bucatele, pregatite de soacra mea, in cea mai mare parte, din ingrediente produse in gospodaria proprie - mai intai, supa clara de gaina, cu taitei de casa:
Pulpe de pui facute pe gratar de socrul meu:
Mititei, snitele din piept de pui si din cotlet de porc, cartofi la tava - deliciosi, cu smantana si sunculita, salata de varza dulce:
Ne infruptam, pe rand, din toate bunatatile:
Si intr-un final - ditamai tortanul:
Un blat asemanator unui chec marmorat, foarte fraged, peste care soacra mea a presarat capsuni, apoi l-a acoperit cu crema de vanilie si cu frisca.
Mancam bine si temeinic, pentru a dobandi bunavointa Sfantului Protector. Ce chiar nu mai incape, luam la pachet - o tava cu cesnice - un fel de baclavale, absolut delicioase:
Apoi ne luam ramas bun si o luam catre casa. Sotul meu conduce parca mai incet ca de obicei, asa, a indestulare. Si, cu sentimentul ca tocmai am indeplinit un ritual, vorbim despre toate frumoasele obiceiuri care ar fi pacat sa se piarda, despre Ruga, despre traditii de Craciun, despre tot ceea ce a insemnat copilaria si viata noastra aici, in Banat.
Iata cum am petrecut anul acesta de Đurđevdan:
Totul s-a desfasurat sub supravegherea binevoitoare, dar stricta, a icoanei Sfântului Gheorghe. In ziua precedenta sarbatorii, socrii mei au mers la biserica, apoi preotul a venit acasa si a facut o slujba de sfintire a casei, pregatind, astfel, locuinta si familia pentru sarbatoarea Inaltului Protector.
Soacra mea este o bucatareasa exceptionala, care pune mult suflet in tot ceea ce face, asa ca intotdeauna mancarurile ei au savoare.
Lasandu-i soacrei mele timp pentru ultimele retusuri asupra meniului, am facut turul gospodariei - un loc in care eu ma simt intotdeauna foarte bine.
Pentru inceput, ne-am asigurat ca bunavointa dumnealui fata de noi nu a suferit vreo modificare, de cand nu ne-am vazut:
Socrul meu si-a descoperit, de anul trecut, o pasiune pentru oierit, creste doua oi de talie foarte mare si un berbec de aceeasi rasa adusa din Srbija; de curand, a aparut si o mieluta:
Un curcan se infoaie la noi, aparandu-si teritoriul. Sotul meu il asigura, prieteneste, ca va sfarsi la noi in cuptor!
Un cocos tinerel inconjurat de "admiratoarele" lui:
Gãini si bibilici - pirchițe le numim noi, bãnãțenii:
Intre timp, socrul meu hotaraste sa isi aduca contributia personala la la meniul sarbatoresc, asa ca aprinde focul la gratar:
Iar noi admiram copaceii tineri, unii plantati in anul ce a trecut, altii anul acesta:
Straturile de legume si zarzavaturi, cuminti aliniate:
Incredibil de multa verdeata:
Pendula asezata frumos deasupra calendarului ortodox pravoslavnic ne aduce aminte ca vremea a cam trecut:
Asa ca ne adunam in jurul mesei frumos aranjate, cu lumanare aprinsa in sfesnic, ne inchinam si spunem "Oće Naš" - "Tatăl nostru".
Si incep sa vina bucatele, pregatite de soacra mea, in cea mai mare parte, din ingrediente produse in gospodaria proprie - mai intai, supa clara de gaina, cu taitei de casa:
Pulpe de pui facute pe gratar de socrul meu:
Mititei, snitele din piept de pui si din cotlet de porc, cartofi la tava - deliciosi, cu smantana si sunculita, salata de varza dulce:
Ne infruptam, pe rand, din toate bunatatile:
Si intr-un final - ditamai tortanul:
Un blat asemanator unui chec marmorat, foarte fraged, peste care soacra mea a presarat capsuni, apoi l-a acoperit cu crema de vanilie si cu frisca.
Mancam bine si temeinic, pentru a dobandi bunavointa Sfantului Protector. Ce chiar nu mai incape, luam la pachet - o tava cu cesnice - un fel de baclavale, absolut delicioase:
Apoi ne luam ramas bun si o luam catre casa. Sotul meu conduce parca mai incet ca de obicei, asa, a indestulare. Si, cu sentimentul ca tocmai am indeplinit un ritual, vorbim despre toate frumoasele obiceiuri care ar fi pacat sa se piarda, despre Ruga, despre traditii de Craciun, despre tot ceea ce a insemnat copilaria si viata noastra aici, in Banat.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)