Burek cu branza sarata

Categoric, azi e zi de burek! Asa cum v-am spus cand am publicat reteta burek cu carne, am impartit foile-n doua si am facut si unul cu branza sarata, o minune:



Acum ceva timp, cand am postat burekul cu branza dulce, am spus ca si cel cu branza sarata se face la fel. Acum a venit momentul sa o si demonstrez.

Ingrediente:

Specific ca eu am facut o jumatate de portie, intr-o tava mica, dar lista ingredientelor de mai jos e pentru un burek de dimensiuni normale.

- un pachet de foi de placinta (sarbesti au fost ale mele, dar si Morarita sau Linco dau rezultate foarte bune)
- ulei pentru uns

Umplutura:

1 kilogram de branza usor sarata - adica un amestec de branza proaspata de vaci cu telemea sarata, sau doar branza de vaci pe care o sarati atat cat va place; umplutura trebuie sa fie placut sarata, nu cu exagerare

5 oua medii sau 4 mai mari
200 de grame de smantana


Pe deasupra:

100 ml apa minerala carbogazoasa
100 de grame de smantana
1 ou


Preparare:

Branza se rade sau se zdrobeste fin si se amesteca toate ingredientele pentru umplutura. Compozitia trebuie sa fie destul de fluida, daca este prea vartoasa mai adaugati smantana sau un ou.

In tava unsa bine cu ulei se aseaza 2-3 foi. Cea de deasupra se unge usor cu ulei:



Se pune un strat de umplutura:



Se continua la fel, alternand cate 2-3 foi cu compozitia de branza, pana se obtin 5 straturi de foi si 4 de umplutura (depinde si de dimensiunii tavii). Ultimul strat trebuie sa fie de foi. Se pensuleaza usor cu ulei suprafata:



Cu un cutit bine ascutit, se taie in portii dimensionate dupa pofta degustatorilor:



Se bate bine oul cu apa minerala si smantana si se inunda suprafata burekului cu aceasta compozitie fluida:



Se introduce in cuptorul preincins la 190 de grade si se coace timp de 45-50 de minute. Burekul gata:



Se taie, urmarind taieturile facute anterior:



Daca mai aveti putintica rabdare, mai asteptati sa se raceasca putin, in tava. Daca nu... va mai frigeti, mai oftati de placere... ca e bun tare:



Si un close-up:

Burek cu carne

Despre burek am mai scris, e o placinta de inspiratie turceasca, pe care au adoptat-o cu incantare si sarbii, bulgarii si grecii. Evident, la mine in bucatarie a patruns deodata cu sarbul care a intrat in viata mea (asta e sotul, pentru cei care nu stiu). As putea zice ca soacra mea, cand mi-a dat baiatul, in loc de manual de utilizare mi-a dat reteta de burek - adevarul e ca se face foarte des in familia sotului meu aceasta placinta savuroasa, cu tot felul de umpluturi. Azi eu am facut un burek cu carne, dar si unul cu branza sarata. Cel din imaginea de mai jos e cel carnos, evident:

Ingrediente:

Tot ceea ce vedeti mai jos sunt cantitati injumatatite fata de o portie intreaga. Am facut cate o "jumatate de burek",atat cu branza cat si cu carne.

1 pachet de foi de placinta (eu am folosit sarbesti, sunt mai subtiri decat cele ce se gasesc in comert, dar foarte bun iese burekul si cu foile romanesti)

1 kilogram de carne tocata, mai slaba (am tocat carnea in casa si am folosit o proportie de 2 treimi carne de vita la 2 treime carne de porc, degresata)

500 de grame de ceapa (nu e nevoie sa fie rosie, asa s-a nimerit, la mine)

1 lingura de gris

2-3 linguri de ulei

sare, piper, ierburi aromatice dupa gust, eu am pus 1 lingurita de cimbru uscat, boia de ardei dulce sau iute (dupa gust) - eu nu am pus boia de ardei ci doua linguri bune de ajvar - o pasta specific sarbeasca pe baza de ardei

ulei pt. uns foile
1 ou
100 de grame de smantana
150 ml apa minerala carbogazoasa

Preparare:

In 2-3 linguri de ulei, se caleste ceapa:

Se adauga carnea si condimentele:

Se caleste carnea amestecand continuu, nu trebuie gatita foarte mult, doar pana se deschide la culoare, coagulandu-se sangele. Se adauga boiaua sau, in cazul meu, ajvar:

Se amesteca bine si se ia de pe foc.Se lasa sa se raceasca, apoi se potriveste gustul de sare si piper si se adauga grisul:

Se unge bine cu ulei o tava mai adanca. Se aseaza 2-3 foi de placinta, cea mai de sus se unge cu cateva picaturi de ulei, apoi se aseaza un strat de umplutura:

Se continua la fel: 2-3 foi de placinta (nu se unge fiecare foaie si in nici un caz nu se exagereaza cu uleiul) apoi un strat de umplutura. Astfel ar trebui sa se obtina 5 straturi de foi si 4 de umplutura, evident, terminand cu foi - dar numarul de straturi obtinute depinde si de marimea tavii folosite. Odata placinta asamblata, se preseaza usor suprafata, apoi, cu un cutit bine ascutit, se portioneaza dupa preferinta - in patrate, romburi sau triunghiuri.

Oul, apa minerala carbogazoasa si smantana se bat bine si se toarna peste burek:

Se introduce in cuptorul preincins la 190 de grade si se coace 45-50 de minute (depinde si de cuptor, dar si de marimea tavii). Burekul, cand este gata, e frumos rumenit:

Se lasa sa se raceasca in tava, apoi se taie din nou, urmand liniile pe care a fost taiat crud:

N-are rost sa va spun ce frumos miroase si ce circ fac papilele, aproape le poti auzi tropaind de nerabdare, asteptand sa se raceasca putin, putin de tot! Ca sa mai treaca vremea, imi pregatesc o cana de sana, merge de minune cu burekul caldut. Mmm... nu-mi vine sa-l impart cu nimeni!

Cum se pune watermark pe imagini?

Intr-o postare anterioara, Paza buna fereste de plagiatori, am dat linkul unui tutorial pentru adaugarea watermarkului pe fotografiile digitale. M-am gandit ca ar fi util sa creez un tutorial in limba romana, pentru cei care au dificultati cu engleza. Asadar: cum se procedeaza pentru a adauga watermark pe imaginile digitale in photoshop?

1. deschideti photoshop, selectati "file" si "new" sau, mai simplu, apasati tastele "control" si "n" in acelasi timp:

THE chocolate cake!

Deunazi fiica-mea imi spune: "Tu, in adanca-ti maiestrie culinara, o torta de ciocolata nu ai repertoire?" "Hm..." raspund eu... "stiu eu ce sa spun? Stii ca arareori ma apuca pe mine pofta de ciocolata, drept e ca atunci cand ma apuca, de-a dreptul ma arunca-n atitudini decadente!" "Mda", zice progenitura-mi, "asa ceva vreau - o torta decadenta, dezmaţat de ciocolatoasa, a very, very chocolate cake!". Si daca dumneaei a vrut - nu mi-a ramas decat sa iau internetul la scuturat, in cautarea a ceva destul de ciocolatos ca sa fie cu adevarat satisfacator. Am gasit o reteta cu adevarat promitatoare, de la care am pornit, modificand pe ici-pe colea, si iata ce a iesit:

Paza buna fereste de plagiatori

PLAGIÁ, plagiez, vb. I. Tranz. A-și însuși, a copia total sau parțial ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creații personale; a comite un furt literar, artistic sau științific. [Pr.: -gi-a] – Din fr. plagier.
Plagiatorul este cel care comite actiunea de a plagia - as spune eu, mai mult decat un hot, pentru ca hotul, odata ce comite un furt, ascunde pe cat posibil obiectul hotiei, pe cand plagiatorul il arata cu nerusinare lumii intregi, pretinzand ca este al lui si de el insusi facut.


De curand, mi-a fost dat sa probez noi senzatii, deloc placute. Am cunoscut frustrarea de a-mi fi fost plagiat blogul. Sunt sigura ca printre cei care ne citesc sunt destui, din pacate, care au incercat la randul lor sentimente de furie si de neputinta constatand ca exista persoane care isi aroga cu nesimtire paternitatea asupra ideilor si muncii altora. De aceea am inceput sa cautam solutii prin care sa protejam continutul blogurilor/siturilor noastre de plagiatori.

Foodblogcommunity reprezinta o initiativa menita sa descurajeze plagiatorii in domeniul culinar. Este vorba despre o atitudine care avertizeaza pe cel care are intentia de plagiat ca nu poate profita de ignoranta subiectilor.

• Bannerul afisat pe blogul/situl vostru, demonstreaza ca aveti cunostinta despre posibilitatea de a fi plagiat si ca nu veti admite asa ceva.
• In termenii de utilizare a sitului specificati clar ca veti recurge la folosirea masurilor legale in cazul in care va va fi plagiat continutul.
• Obtinerea unei licențe creative commons va permite sa pastrati dreptul de proprietate intelectuala asupra operei voastre (continutul blogului/sitului) fiind de acord cu redistribuirea ei in conditiile permise de voi (de exemplu, cineva ar putea publica o fotografie a voastra, dar specificand sursa si cu link inclus catre postarea originala).
  
  Masuri tehnice:
  
  
  • Watermark pe imagini - o metoda foarte eficienta, mai ales un watermark pe diagonala este foarte descuranjant. Chiar daca marii experti pot sa inlature watermark-ul de pe o imagine, manopera in sine este destul de anevoioasa, necesita timp si efort si plagiatorul chiar nu este un ins dispus sa consume asa ceva. Un tutorial pas cu pas care sa va ajute sa aplicati watermark fotografiilor voastre aici.
  • Un alt tip de watermark este cel digital, lansat de Digimarc Corporation. Digimarc ofera posibilitatea inserarii unui cod digital in imagine, invizibil in cazul vizionarii, dar care da posibilitatea de a da de urma imaginilor copiate.
  • In textul postarilor, introduceti linkuri interne ale sitului/blogului vostru. Este un procedeu simplu, care il va enerva sigur pe un eventual plagiator, dandu-i de lucru suplimentar. Daca nu va observa, linkurile pot sa il demaste.
  • Asigurati-va ca sunteti indexati de motoarele de cautare foarte repede.
  • Daca textele postarilor voastre au un stil foarte personal, usor de recunoscut, plagiatorii pot fi usor depistati - iar cei cu adevarat intelegenti vor fi descurajati. Celor mai putin inteligenti... se pare ca nu le pasa!
  • Introducerea de link-uri catre site (despre, conditii etc.) in fluxul de date (feed). Sunt site-uri care preiau articolele automat direct din feed si punand link-uri in feed (subsol) veti fi sigur ca sunteti citati ca sursa cand va sunt copiate articolele.
    
    
    
  Cum puteti sa ii depistati pe plagiatori:
  

  Sunt valabile cateva servicii online care va ajuta sa dati de urma plagiatorilor (daca e cazul):

  • FairShare este un serviciu care va monitorizeaza feed-ul si scaneaza continutul duplicat. Adaugati adresa feed-ului dumneavoastra sprea a fi monitorizata si apoi vi se ofera sub forma de flux rss informatii si statistici referitoare la reutilizarea sau plagierea articolelor dumneavoastra.
  • Copyscape este tot un serviciu online in care puteti introduce anumite link-uri si vi se vor arata alte pagini cu continut similar. In principiu acest serviciu este cu plata, dar poate fi utilizat cu restrictii gratuit. Este o metoda mai lenta de a afla informatii insa utila cand dorim mai multe informatii decat ne ofera Fairshare.
  • ArticleChecker va ajuta sa cautati rezultate similare atat pentru anumite fragmente de text cat si pentru pagini intregi. Se poate dovedi de folos uneori.
  • Plagiarism Checker este similar ArticleChecker. uneori se poate dovedi util.
  • Motoarele de cautare va pot oferi informatii pretioase. Cautand paragrafe folosind motoarele de cautare veti afla daca sunteti singurul care ati scris ceva anume.

  Ce faceti cand constatati plagiatul?
  

  • Instiintati plagiatorul ca ati descoperit “fapta”. Rugati-l respectuos sa puna link catre sursa altfel sa le scoata de pe site. Daca nu si nu, omul nu se lasa, iata ce masuri puteti lua in continuare:
    

  • Raportarea plagiatorului la motoarele de cautare. Fara “sprijinul” motoarelor de cautare traficul sitului dovedit "vinovat"va scadea foarte mult.

  • Raportarea la serviciul de hosting, advertiseri, parteneri, etc. Continutul duplicat este sanctionat de multe servicii de publicitate si in general nimeni nu doreste sa aiba de-a face cu plagiatori, decat poate alti plagiatori.

  Surse care m-au ajutat sa creez acest articol:
• Tudi
  
• Timsoft
  
• Computerica

Sunt dublu medaliata! :P

Draga de Mimisor - care e o cofetareasa foarte talentata si mamica celui mai scump strengar din cati au culinarii, m-a cadorisit cu niste premii. Ea a zis asa: "Chiar daca le ai deja in colectie,niste premii frumoase te asteapta sa la ridici si de la mine!Te pup,fata priceputa!" . O pup si eu cu drag si ma bucur ca m-a medaliat din nou:

Premiul Blog de oro:



Pe care la randul meu il ofer:

- CristineiK
- Laurei Sava
- Sabinei
- lui Carlitos
- Anei
- Cristinei de la Ciocolata si zahar
- Ama
- lui Nik26 de la Natural
- bucatarului maniac

Premiul "Crazy about cookies":



La categoria asta as putea nominaliza pe toata lumea, cred! :P - din partea mea, premiul este oferit lui:

- Oana
- Tunde
- Melianda
- Iulia
- DiAnais
- Anastasia
- Laura
- Surac
- Mihaela Mirela
- Kyra

Premiul "Sweet blog":



Pe care il ofer din toata inima lui:

- Diamond
- Claudia Maria
- Jacktel
- Poppy
- Amalia
- Ala
- Sandytza
- Marcela
- Davella
- Lissa

Va pup cu drag si sper sa va fi inveselit putin!

Se fura... ca-n codru!

Saptamana trecuta, bucatar maniac atragea atentia, intr-o postare a sa, despre furtul retelor si fotografiilor sale - caci nu se poate numi altfel preluarea textului cu copy-paste si insusirea fotografiilor unui om care se coace ore in sir langa aragaz, cu o mana pe facalet sau pe coada tigaii, in alta cu camera foto.

Faptuitorii erau si mari, si mici: bloguri obscure dar si site-uri importante.

A urmat Laura Sava - care si-a gasit trei retete luate cu copy-paste si cu poze finale pe blogul unui ins de doi bani care se declara "bucatar profesionist" - un mare, foarte mare bucatar care nu are retetele proprii cu atat mai mult nu detine propriile fotografii ale preparatelor, asa incat se preteaza la furtul acestora de pe internet. Acest "fane bucatarul" a facut de curand ocolul blogosferei culinare atentionandu-ne (nu rugandu-ne) sa il introducem in blogroll. Din pacate, unii bloggeri, de buna credinta, au facut-o...

Totul a culminat cu Sabina - care,. plagiata fiind atat de "profesionistul" la care am facut deja referire, cat si de o revista a "oltenilor de pretutindeni", a incercat sa ia legatura cu acestia. Redactorul revistei i-a raspuns, cu ingaduinta fiind spus, cu oarecare decenta de limbaj - dar de pe o pozitie in mod evident aroganta. "Profesionistul" a mers insa mai departe - a postat un comentariu plin de jigniri si violente de limbaj, precizandu-si cu convingere pozitia, anume ca el nu are nici o vina, ca pozele le-a preluat de pe google.com - cautare de imagini, in consecinta aceste poze ar fi gratuite!!! Iata, insa, ce parere are chiar ... google.com:



Am introdus titlul unei prajituri de pe cuina banateana si bineinteles ca imaginile au fost gasite deindata. Desigur ca toti cei care detin bloguri stiu ca google.com precizeaza de fiecare data atunci cand se solicita deschiderea imaginilor listate de cautare ca aceastea e posibil sa apartina cuiva , indicand sursa de unde provine imaginea respectiva. Pentru cei care nu stiu, asemeni "maestrului bucatar" in cauza sau doamnei redactor a "Gazetei de sud" - ii rog sa dea un click pe poza de mai sus care este un print-screen cu rezultatul cautarii de imagini pe google. Aceasta, marindu-se, va pune in evidenta o fraza pe care am incercuit-o cu rosu: "Este posibil ca această imagine să fie protejată de drepturi de autor." Aviz plagiatorilor: dezobisnuiti-va sa considerati ca orice veti gasi in world-wide-web devine in mod gratuit proprietatea voastra!

Si daca tot mi s-a atras atentia de ceea ce s-a intamplat prietenilor mei, imi zisei "hai sa caut si eu retetele mele!" In mai putin de 10 minute, am gasit urmatoarele:

- prajitura "Scufita rosie": originalul si varianta furata - din poza s-a decupat semnatura.

20 august, ora 09 a.m. - dupa 7 ore de la atentionarea mea, domnul care preluase reteta de mai sus si-a cerut scuze si a inclus un link spre site-ul meu, specificand sursa retetei. Deci se poate, daca nu ne lasam, chiar ni se va da satisfactie!

20 august - pe site-ul Gazetei de Sud - cotidian al oltenilor de pretutindeni, care furase materialul Sabinei, culmea, am descoperit si materialul meu, sub denumirea Prajitura cu visine - cu poza decupata, astfel incat sa nu se vada semnatura !!!

Si tot aceeasi meritorie Gazeta de Sud ma surprinde in mod extrem de neplacut cu inca una din retetele mele, insusita in mod abuziv: furaciunea si originalul!

- Clatite banatene sau "ca la Ana Lugojana": originalele iar aici se umbla cu clatita furata - cu poze, si aici fara poze - evident fiind ca textul e luat cu copy-paste.

- Cornuri de brutar: originalele si reteta furata - nu are poze, dar m-a uimit cum a luat textul cuvant cu cuvant, cu tot cu glume, cu greseli de redactare etc.

Si am simtit un gust amar, care m-a impiedicat sa mai caut! Ceea ce e mai trist e ca asemenea situatii apar exclusiv in blogosfera romaneasca. Strainii stiu sa respecte bunul altuia... de! Noi am redevenit capitalisti de mai putin de douazeci de ani, mai avem timp sa invatam!

Am urmat sfatul lui DiAnais - care a luat la randul ei atitudine impotriva acestor abuzuri, si mi-am creat o licenta creative commons. Asta inseamna:

1.ca oricine preia imagini sau texte de pe acest blog, este obligat sa le atribuie creatorului (sa mentioneze in scris sursa, cu link spre postarea originala)
2.ca operele preluate de pe acest site nu au voie sa fie modificate in nici unfel (aviz celor care decupeaza poze ca sa nu se vada semnatura)
3.ca operele preluate de pe acest site nu pot fi folosite in scopuri comerciale

Cei care fac totusi, dupa cum ii taie capul, si comit cele interzise, se supun legislatiei Romaniei pentru protejarea drepturilor de autor.

Inca ceva: google.com pune la dispozitia bloggerilor un instrument pentru reclamarea incalcarii drepturilor de autor, prin completarea unui formular online disponibil aici. Nu ezitati sa o faceti!

Gomboţi cu prune cu aluat oparit

Gomboţii cu prune sunt ceea ce in restul tarii se cunoaste sub denumirea "galuste cu prune". Reteta este de inspiratie austro-ungara, in ungureste galusca=gombóc. In Banat si in Ardeal gomboţii cu prune sunt un desert foarte agreat si de aici s-au raspandit pe intreg teritoriul romanesc.

Exista destule retete ale aluatului acestor  gomboti, cu cartofi (reteta aici), cu branza proaspata de vaci, aluat pripit (ceva in genul eclerelor). Deasemenea, gombotii pot fi umpluti si cu alte umpluturi - caise sau branza de vaci cu stafide.

Eu va propun azi o reteta pe care o am de la Amalia - m-a intrigat pentru ca mi s-a parut foarte rapida si chiar asa este, galuste sunt moi si placute si sunt gata intr-o joaca:



Ingrediente:

150 ml apa
250 gr unt sau margarina
250 gr gris
3-4 oua
4 linguri faina
prune spalate si curatate (exista posibilitatea de a face gomboti din prune intregi, cu sambure cu tot, asa facea bunica mea, mie personal nu imi plac asa pentru ca ies mult prea mari)
zahar
1 praf de sare
scortisoara (optional, eu am folosit zahar vanilat, nu ma impac cu combinatia scortisoara-prune)
100-200 de grame de pesmet(suficient cat sa imbrace toti gombotii)
30 de grame de unt pentru rumenit pesmetul

Preparare:

Apa, sarea si untul (margarina) se pun pe foc.



Cand untul s-a topit complet si apa clocoteste, se adauga grisul amestecand continuu, pana se ingroasa si lichidul este complet absorbit. Se da deoparte si se lasa sa se raceasca.



Intre timp, se topeste untul, intr-o cratita neaderenta, si se adauga pesmetul. Se amesteca continuu, pana ce pesmetul se rumeneste usor si capata o aroma placuta.



Se trage de pe foc si se amesteca cu zahar (eu prefer cu zahar tos, imi place sa fie crocant, dar se poate si zahar pudra) dupa gust. Tineti cont ca aluatul nu este dulce deloc, doar zaharul din pesmet va da gustul de dulce al gombotilor. Se adauga zahar vanilat si/sau scortisoara si se amesteca bine.



Intre timp, grisul oparit s-a racit. Se adauga ouale (in functie de marime, 3 sau 4) si faina.



Se framanta rapid si aluatul este gata:



Se pune apa la fiert intr-un vas incapator.

Prunele spalate si curatate (sau cu tot cu sambure, dupa cum va place) se rup in doua, daca sunt prea mari.

Din aluat se rup bucati de marimea unei nuci mari, care se aplatizeaza in palma (aluatul nu este deloc lipicios), se adauga pruna in care se poate pune zahar(optional) cu vanilie si/sau scortisoara:



Se inchid marginile aluatului, acoperind bine pruna, si se lipesc. Se modeleaza gombotii:



Gombotii se fierb toti deodata in apa clocotita, pana se ridica la suprafata (eu i-am lasat inca 2-3 minute, in clocote mici, sa am siguranta ca s-a fiert si pruna):



Se scot cu spumiera si se tavalesc imediat in pesmetul cu zahar.



Sunt minunati atat calzi cat si reci, pruna este dulce-acrisoara, aromata, in aluatul numa' bun ca si consistenta, pesmetul crocant... aproape ca nu stiu nimic mai bun!



Poate te intereseaza si Reteta de galuste (gomboti) cu prune cu aluat de cartofi.

Paine impletita

Deci, pentru inceput, sa stabilim despre ce e vorba:



O paine frumoasa, cu interiorul pufos, care se rupe fasii-fasiute, cu coaja crocanta si parfumata, cu care va veti incanta atat musafirii, cat si familia. Nu e deloc greu de facut impletitura iar rezultatul chiar merita efortul consumat, de doar cateva minute.

Ingrediente(pentru 2 paini, daca faceti una singura injumatatiti cantitatile):

900 de grame de faina
2 1/2 lingurite de sare
1 lingura de zahar
550 ml de apa calduta
2 1/2 lingurite de drojdie deshidratata (masurat cu masura masinii de paine)
50 ml ulei de masline

galbenus pentru finisat, seminte pentru presarat

Preparare:

Pentru aluat se urmeaza pasii firesti: se dizolva drojdia in putina apa calduta, se amesteca cu zaharul. Faina cernuta se omogenizeaza, intr-un bol incapator, cu sarea si se face o gaura la mijloc, in care se toarna drojdia deja activata. Se incepe amestecarea ingredientelor, turnand cate putina apa pana se incorporeaza toata. Se ia coca la framantat energic, adaugand cate putin ulei, pana se incorporeaza si acesta complet. Se continua framantatul pana la obtinerea unui aluat neted, nelipicios, care face deja basici... sau - framantati mecanic, la masina de paine sau robot. Aluatul bine framantat se aseaza intr-un bol uns cu ulei, se infoliaza si se lasa la crescut intr-un loc caldut, pana isi dubleaza volumul.

Obervatie: modalitatea de impletire a painii se preteaza nu doar acestui aluat - de altfel foarte bun si placut aromat de la uleiul de masline - puteti folosi aluatul vostru preferat, cu lapte sau nu si chiar un aluat dulce, gen briosa. De asemenea, nu conteaza nici cantitatea de aluat, se poate impleti in acelasi mod o paine mare sau una mai mica.

Modelare:

Aluatul crescut se rastoarna pe planul de lucru uns cu ulei si se imparte in 6 parti aproximativ egale:



Se taie aluatul in bucati:



Din fiecare bucata se modeleaza o "grisina" groasa de aluat, in lungime de 35-40 de cm.



Cele 6 rulouri se preseaza la unul din capete, lipindu-se, si se departeaza unele de celelalte precum razele unui sector de cerc:



Cele doua rulouri situate cel mai la centru se rasucesc de doua ori:



In continuare, se face cate o impletitura in 3, ca o cosita, cu cate 3 rulouri, incepand de la centru catre stanga respectiv catre dreapta:



Se continua rasucind rulourile situate central, din nou, de doua ori unul in jurul celuilalt:



Se impletesc din nou rulourile in trei, incepand din centru spre stanga respectiv spre dreapta, apoi se rasucesc din rulourile din mijloc si asa pana la capat:



In final, capetele se lipesc intre ele si se introduc sub paine:



Painea (painile, in cazul meu) formata se aseaza in tava, pe hartie de copt, sau se poate pune in forma de cozonac. Se pensuleaza suprafata aluatului cu apa calduta si se lasa inca o jumatate de ora la crescut, intr-un loc ferit de curent.

Dupa ce a crescut frumos, painea se pensuleaza cu galbenus de ou batut cu cateva picaturi de apa si se presara (sau nu) cu seminte, dupa preferinta:



Se coace in cuptorul preincalzit la 190 de grade, timp de 35-40 de minute (pentru doua paini timpul de coacere poate fi putin mai mare, pentru o paine mai mica ceva mai redus), pana ce coaja este rumena si ciocanind dosul painii se aude sunand a gol.



O sectiune pufoasa: