Placinta banateana de la sat

Azi am copt o placinta rustica, inspirata de bunicile din Banatul de odinioara. Buna mai e si azi, Doamne! Cum miroase a copilarie in toata casa, in timp ce se coace in cuptor... cat e pufoasa, cum se desface in fasii aluatul asta, ce gust robust si parfumat are! Si cat de rumena si frumoasa, ia uite:



Ingrediente:

1 kilogram de faina
600 ml. de lapte acru (iaurt, lapte batut)
1 lingurita de sare
1 lingura de zahar
25 de grame de drojdie proaspata sau 7 grame de drojdie uscata (eu am folosit uscata)

100 de grame de untura de porc

Umplutura:

250 de grame de branza de vaci, proaspata
1 ou
100 de grame de telemea rasa

Pe deasupra:

1 galbenus
3 linguri de lapte

Preparare:

Se amesteca drojdia proaspata cu zaharul pana se lichefiaza. Se adauga 1 lingura de faina si aproximativ 100 de ml. de lapte acru, la temperatura camerei; se lasa sa dospeasca drojdia, aproximativ 10 minute. (In cazul in care folositi drojdia deshidratata, se amesteca, pe uscat, cu o lingura de faina, se dilueaza adaugand, cate putin, 100 de ml. de iaurt si se asteapta, deasemenea, 10 minute pana se umfla.)

Faina se cerne intr-un bol incapator si se amesteca cu sarea. Se face o gaura la mijloc, se adauga maiaua dospita, apoi restul de lapte batut (iaurt), la inceput amestecand, apoi se framanta energic pana la obtinerea unui aluat neted, elastic, care nu mai adera de peretii vasului si se dezlipeste de pe maini (daca aluatul e prea moale, mai adaugati cate o lingura de faina, dimpotriva daca e prea vartos, se adauga cate o lingura de iaurt, pana la obtinerea consistentei ideale; calitatea fainii influenteaza mult cantitatea de lichid absorbita):



Aluatul se aseaza intr-un bol uns cu ulei si se acopera cu un prosop umed, incalzit, apoi se pastreaza intr-un loc caldut si ferit de curent pana ce isi dubleaza volumul.

Se cantareste, intre timp, untura, si se pastreaza la temperatura bucatariei:



Se pregateste, deasemenea, umplutura, amestecand toate ingredientele mentionate:



Intre timp, aluatul pare-se ca s-a comportat conform asteptarilor, dezvoltandu-se frumos:



Pe planul de lucru uns cu putina untura, se rastoarna aluatul si se aplatizeaza cu palmele pana la obtinerea unui dreptunghi (destul de mare va fi) cu grosimea de aproximativ 8 mm. Se pastreaza cam o lingura de untura deoparte, cu restul se unge aluatul pe toata suprafata:



Se ruleaza aluatul astfel uns si se lasa sa se odihneasca aproximativ 7-8 minute:



Dupa trecerea acestui timp, pentru a manipula aluatul mai usor, am taiat ruloul in doua parti egale, carora, pe rand, le-am aplicat acelasi tratament - mai intai, am aplatizat ruloul cu ajutorul sucitorului pana la obtinerea unui dreptunghi cu grosimea de aproximativ 5 mm.:



Am taiat aluatul in patratele cu latura de aprox. 10 cm., pe fiecare patratica punand cate o lingurita de umplutura (trebuie sa ramana 1-2 linguri de umplutura pt. finisat):



Am indoit patratelele in doua, formand rulouri pe care le-am asezat cu linia de imbinare in jos:



Am pregatit o tava cu hartie de copt - atentie, am folosit o tava mult mai mare decat una obisnuita, are 30/48 de cm si nu a fost tocmai incapatoare, am cam inghesuit placintele! - si am asezat placintele in tava, cu imbinarea aluatului la baza, ungandu-le, pe fiecare in parte, cu untura pe toata suprafata:



Se lasa placintele sa creasca in tava, aproximativ 30 de minute, intr-un loc cladut. Intre timp, cuptorul se incinge la 210 grade. Dupa trecerea celor 30 de minute, se bate galbenusul cu laptele, se amesteca cu cele 1-2 linguri de umplutura pastrate si se toarna aceasta compozitie deasupra placintelor:



Se introduce tava in cuptorul deja incins. Temperatura se mentine la 210 grade timp de 10 minute, apoi se scade la 180 de grade pentru inca 25-30 de minute, pana cand placintele sunt frumos rumenite:



Se lasa sa se racoreasca putin in tava, apoi se scot pe o tava. Sunt minunate atat calde, cat si reci. O sectiune:

Tarta fara coacere, cu branza, fructe si bezea

Cand va grabiti sau pur si simplu nu aveti chef de framantat si copt crusta pentru tarta, reteta asta va poate salva, cu atat mai mult cu cat rezultatul este un desert delicios, elegant si pe placul tuturor celor pe care i-am imbiat vreodata:

Ingrediente:

Crusta:

250 de grame de biscuiti
50 de grame de unt topit

Crema:

4 galbenusuri
160 de grame de zahar
2 plicuri de zahar vanilat
3 linguri cu varf de amidon alimentar (Dr. Oetker)
450 ml. de lapte
1 lingura rasa de gelatina granulata
250 de grame de branza de vaci proaspata, bine stoarsa

fructe proaspete sau din compot - eu am folosit piersici din compot

Bezea:

4 albusuri
4 linguri de zahar

Preparare:

Cantariti biscutii si topiti untul:



Biscuitii se sfarama bine si deasupra lor se toarna untul topit:



Se framanta biscutii cu untul, obtinand un fel de "aluat":



Acest "aluat" se muleaza intr-o forma de tort cu inel detasabil, acoperind fundul si urcand cam 2-3 cm si pe pereti, presand foarte bine:



Se da forma la rece pentru 30 de minute.

Pentru crema:

• gelatina se pune la hidratat, cu 2-3 linguri de apa
• se mixeaza galbenusurile cu zaharul si zaharul vanilat, apoi se adauga amidonul, omogenizandu-se totul
• laptele se infierbanta, apoi se toarna incet peste compozitia de galbenusuri, amestecand continuu; vasul se transfera pe foc mic si se fierbe amestecand intr-una, pana cand se ingroasa bine, apoi se trage de pe foc
  
• se adauga imediat branza de vaci, in crema fierbinte, si se mixeaza totul pana la obtinerea unei creme fine
• in crema calda se adauga gelatina hidratata si se amesteca pana la dizolvarea completa
  

Deasupra blatului de biscuiti, deja intarit, se aseaza fructele:



Deasupra fructelor se toarna crema semifluida si se da imediat la rece:



Albusurile de bat spuma tare, se adauga zaharul si se continua baterea pana se formeaza o bezea ferma iar granulele de zahar s-au topit complet. Se adauga lingura cu lingura bezeaua deasupra cremei, aranjandu-se "ciocuri":



Pentru a carameliza usor bezeaua, daca va numarați printre fericiții posesori ai unei "torţe de flambat", folosiţi-o pe aceea. Eu nu detin asa ceva, din pacate, asadar am pus forma in cuptor, chiar sub grilul electric, incins cu 2 minute inainte, si am lasat-o acolo inca 3-4 minute, adica pana cand a ajuns sa arate asa:



Se da prajitura la frigider pentru 3 ore, apoi se indeparteaza inelul detasabil si se poate servi:



Inca o sectiune "insorita", pozata azi de dimineata, la cafea:

Finalul Festivalului Blogurilor Gustoase

Iata ca s-a incheiat editia 2009 a Festivalului Blogurilor Gustoase, eveniment organizat si gazduit de gustos.ro. Organizatorii spun, la final, ca sunt multumiti de amploarea evenimentului: in competitie s-au inscris mai mult de 130 de bloguri cu specific de gastronomie, scrise in limba romana, care au fost votate de mai mult de 4000 de votanti. Aici puteti vedea topul celor mai votate bloguri.



Cuina banateana, datorita celor 1099 de voturi ale celor care o citesc, s-a clasat pe un onorabil loc 5 in acest top. In consecinta, mi-a fost acordat un premiu din partea gustos.ro. si a sponsorului Phillips, constand dintr-un sort de bucatarie gustos.ro, o diploma si un stick-blender:



Dragii mei cititori, va multumesc din suflet pentru aprecierea si sustinerea pe care mi-o acordati. Nu este putin lucru ca, din floarea blogosferei culinare romanesti, un blog tanar ca si Cuina banateana, care nu a implinit inca nici macar un anisor, sa fie atat de bine clasat. Va multumesc din nou si promit sa va incit si in continuare interesul, la fel cum se pare ca am reusit s-o fac pana acum.

Fursecuri fine cu nuci

Nu este prima data cand fac aceste prajiturele minunat de fine. Reteta am primit-o de la o banateanca de-a mea, azi aflata foarte departe, despartindu-ne un continent intreg si pe deasupra un ocean - vorbesc despre prietena mea, Dana. Atat de aspectuoase si fine sunt aceste prajiturele, incat, dupa ce prima data le-am facut urmand cantitatile din reteta Danei, a doua oara am dublat lista ingredientelor, ce mai, sa ne-ajunga! Profitand, cred, de una dintre ultimele zile insorite ale acestei toamne, am scos prajiturile pe terasa, la pozat:





Ingrediente:

120 de grame de unt (nesarat), la temperatura camerei
80 de grame de zahar (Dana a zis doar 50 de grame - mie mi-au placut mai dulci)
1 ou mare, separat galbensul de albus
1 plic de zahar vanilat (sau esenta de vanilie)
140 - 150 de grame de faina
1 praf de sare
1/2 de varf de cutit de praf de copt (adica foarte putin)

100 de grame de nuci, alune, migdale - dupa dorinta - usor prajite si tocate marisor
1/2 de borcan de gem (eu am folosit de zmeura si de visine)

Preparare:

Zaharul (eu am folosit un amestec de zahar alb si brun), untul si vanilia se pun intr-un castron:



Se mixeaza untul cu zaharul si vanilia pana la obtinerea unei creme spumoase apoi se adauga galbenusul:



Se mixeaza din nou, pana la incorporarea galbenusului, si se adauga faina amestecata cu sarea si doar o idee de praf de copt. Se amesteca totul - aluatul va fi molcut:



Se preincinge cuptorul la 177 de grade.

Se pregatesc nucile:



Se bate albusul cu o furculita pana se spumeaza putin; se formeaza bile din aluat cu diametrul de 2 - 2,5 cm. care se tavalesc prin albus:



Bilele de aluat date prin albus se tavalesc in nuci si se aseaza pe tava acoperita cu hartie de copt:



Cu degetul, se face o adancitura in fiecare bucatica de aluat astfel pregatita:



In aceasta adancitura se pune cate o visina din dulceata, o boaba de zmeura (etc.) sau chiar bucatele de ciocolata sau rahat colorat, dupa preferinta:



Prajiturile se coc pe treapta de mijloc a cuptorului preincins la 177 de grade, timp de 15 minute, pana se rumenesc frumos:



Se lasa sa se raceasca, timp in care ele vor umple toata casa cu parfumul lor delicios; merg de minune la cafeluta, sunt fragede de se topesc in gura si minunat de gustoase:

Rulouri de piept de curcan cu prune si gutui

Mie, personal, pieptul de curcan mi se pare o carne destul de fada, de aceea de cate ori se intampla sa o gatesc ma straduiesc sa o aromatizez prin alte ingrediente, care sa ii dea savoare si sa o puna in valoare. Fructele sunt unele dintre acele ingrediente - asa ca azi am transformat o bucata de piept de curcan intr-un preparat rafinat si foarte gustos:

Un interviu....

Cand am creat, pentru domnisoara mea, tortul Twilight, nu m-am gandit ca voi atrage atentia insasi traducatoarei seriei Amurg in limba romana - Laura Frunza. Ea a descoperit pe blogul meu acest tort, apoi a mai zabovit pe-aici, prin Cuina, si se pare ca i-a placut aroma oalelor ce fierb pe plita mea, intr-un final propunandu-mi sa raspund intrebarilor unui interviu pe care, mi-a spus Laura, il va publica pe blogul ei personal, ce gazduieste o rubrica numita "Interviul de luni".

Interviul meu il puteti citi aici.

Strudel cu mere

In patiseria clasica austro ungara, strudelul cu mere - numit la Wien apfel-strudel si la Budapesta alma-retes - este, probabil, desertul cel mai raspandit si agreat. Nu este greu de facut, e gustos si aromat, cu putine ingrediente, doar tehnica intinderii foii de aluat, care trebuie sa fie atat de subtire, spune traditia, incat sa poti citi ziarul prin ea, este putin mai pretentioasa, dar numai pana cand reuseste prima data. Strudelul cu mere se serveste simplu, cu schlag (frisca batuta) sau sos de vanilie (eu voi prefera intotdeauna aceasta ultima varianta):

Ingrediente:

400 de grame de faina cernuta
1 lingurita de otet
1 praf de sare
250 ml. de apa

ulei
faina pentru presarat

Umplutura:

4-5 mere acrisoare
4 linguri de gris
1 lingurita cu pudra de scortisoara
coaja rasa de lamaie (eu am pus de limette si lamaie, macerata)
stafide dupa gust
zahar dupa gust
zeama de la 1/2 de lamaie, pentru stropit merele

Preparare:

Intr-adevar, aluatul si tehnica folosita e aceeasi ca la placintei intinse iar foile obtinute vor fi fine si gustoase.

Pentru inceput, cerneti faina intr-un bol, amestecati apa, otetul si sarea si turnati la mijloc:



Se framanta un aluat neted, foarte elastic si omogen, care nu trebuie sa fie deloc lipicios (la nevoie, se mai adauga cate o lingurita de apa, sau, dimpotriva, de faina, pentru obtinerea unui aluat de consistenta plastilinei framantate bine):



Bila de aluat se unge cu ulei, se infoliaza si se da la frigider pentru cel putin o jumatate de ora.

In acest timp se prepara umplutura. Se aleg merele:



Se curata de coaja, se indeparteaza casuta semintelor iar pulpa fructelor se taie in cubulete:



Se stropesc cuburile de mere cu zeama de lamaie, pentru a preintampina oxidarea. Se amesteca cu stafidele (eu am pus cam 100 de grame), scortisoara, coaja de lamaie (scortiosara si coaja de lamie sunt aromele clasice ale acestui desert, dupa gust se mai pot adauga si altele, de exemplu rom) zaharul si grisul:



Se acopera masa pe care se va lucra aluatul cu o fata de masa de bumbac:



Se presara fata de masa cu faina:



Aluatul se aseaza pe masa:



Se intinde cu sucitorul, atat cat se pote subtia prin aceasta tehnica:



Se baga mainile sub foaia de aluat si cu dosul palmelor se incepe intinderea aluatului, de la mijloc catre margini. Cand mijlocul devine transparent, se aseaza aluatul pe fata de masa:



Se stropeste aluatul cu ulei, intinzandu-l cu mana pe toata suprafata (nu incercati cu pensula, aluatul e foarte fragil si se va perfora) si se trage de margini cu finete, intinzand aluatul. In final, acesta va fi mai intins decat tablia mesei:



De jur imprejurul foii de aluat, marginile vor avea o anumita grosime. Acestea se vor decupa. Aluatul se mai stropeste cu ulei.

Se aseaza umplutura la marginea mai lunga a aluatului:



Cu ajutorul fetei de masa, se incepe rularea aluatului:



Suprafata ruloului se stropeste cu ulei:



Ruloul obtinut se aseaza intr-o tava, pe hartie de copt:



Se coace in cuptorul preincins la 190 de grade, pana ce se rumeneste frumos:



Se lasa sa se raceasca si se portioneaza, servindu-se alaturi de un sos dulce, frisca, sau pudrat cu zahar praf. Strudelul se poate servi atat caldut, cat si complet rece, e la fel de savuros.



 Poate te intereseaza si:

Prajitura cu mere si cocos
Tarta Tatin cu mere
Placinta cu mere 
Spirale cu mere si stafide 
Tarta cu spuma de mere