Tuturor cititorilor si abonatilor Cuinei banatene va doresc din suflet un An Nou plin de tot ceea ce va doriti, prosperitate, sanatate, dragoste si bucurii! La multi ani!
Lasagna
Lasagna (in italiana pronuntat lazania) este un fel de mancare italienesc, care contine straturi de paste speciale pentru acest fel, sos ragu si sos bechamel, apoi, branza mozzarella pentru gratinat. Este intalnit si termenul lasagna al forno, insemnand "lasagna la cuptor", specific acestui preparat fiind pregatirea la cuptor.
Sos ragu pentru paste
Sosul ragu (ragù alla bolognese in italiana)) este un sos pe baza de carne pentru paste, originar din Bologna, Italia. In mod traditional, sosul este destinat pastelor proaspete tagliatelle sau pentru lasagna. Mai putin traditional, dar la fel de delicios, sosul este alaturat pastelor din grau dur de tot felul: penne, maccheroni sau alte paste scurte. Reteta traditionala, inregistrata in 1982 de delegatia bologneza a institutiei Accademia Italiana della Cucina, specifica urmatoarele ingrediente: carne de vita macinata, pancetta, ceapa, morcovi, telina, pasta de tomate, vin rosu, si, optional, lapte sau smantana sau supa de carne. In orice caz, circula in paralel variante diferite, si chiar in Bologna se poate intalni acest ragù facut utilizand carnea de porc, pui, curcan sau gasca, uneori se adauga ficat, iar uzul slaninutei (pancetta) pare sa piarda teren in favoarea uleiului de masline sau untului. De asemenea, in unele variante morcovul si telina sunt inlocuite de ardei si 1-2 catei de usturoi. Prosciuto, mortadella sau ciupercile pot fi adaugate pentru a imbogati sosul. Conform bucatarilor italieni, cu cat mai mult se fierbe, la foc mic, un ragu, cu atat va fi mai bun.
Cam multa istorie, ce ziceti? :P Hai sa trecem, deci, la al meu ragù:
Ingrediente:
Sosul absolut delicios pe care l-am pregatit azi nu contine nici pancetta, nici carne proaspata de vitel, ci aproximativ 600 de grame de friptura de curcan.
3 cepe medii
1 litru de bulion de tomate de casa, concentrat
150 ml. de vin rosu
3 linguri de ulei de masline
1 mana de ciupercute tocate
1 pahar de supa de pasare
2 foi de dafin
piper
sare
busuioc si cimbru
Preparare:
Intr-o cratita mai degraba larga decat adanca, se incinge uleiul, apoi se adauga ceapa marunt tocata:
Cand ceapa devine sticloasa, se adauga carnea macinata (reteta e o metoda excelenta de a valorifica resturi de friptura):
Se caleste carnea impreuna cu ceapa, cam 5 minute, adaugand treptat supa de pasare. Se adauga apoi bulionul (am pus bulion in doua etape, jumatate la inceput si jumatate pe parcursul prepararii) si vinul rosu:
Am amestecat bine, am adaugat cateva ciuperci proaspete, tocate marunt, apoi restul de bulion, mirodeniile si dafinul:
Sosul, care in acesta faza trebuie sa fie destul de fluid, se fierbe pe foc foarte mic (abia - abia sa clocoteasca) pana ce scade. Eu l-am fiert aproximativ 2 ore:
Scoateti foile de dafin si serviti sosul cu paste fierte, sau folositi-l pentur o delicioasa lasagna, ceea ce am facut eu. :)
In cazul in care cantitatea de sos este prea mare pentru cate paste aveti de servit, se poate congela cu succes, pentru o utilizare ulterioara.
Sosul absolut delicios pe care l-am pregatit azi nu contine nici pancetta, nici carne proaspata de vitel, ci aproximativ 600 de grame de friptura de curcan.
3 cepe medii
1 litru de bulion de tomate de casa, concentrat
150 ml. de vin rosu
3 linguri de ulei de masline
1 mana de ciupercute tocate
1 pahar de supa de pasare
2 foi de dafin
piper
sare
busuioc si cimbru
Preparare:
Intr-o cratita mai degraba larga decat adanca, se incinge uleiul, apoi se adauga ceapa marunt tocata:
Cand ceapa devine sticloasa, se adauga carnea macinata (reteta e o metoda excelenta de a valorifica resturi de friptura):
Se caleste carnea impreuna cu ceapa, cam 5 minute, adaugand treptat supa de pasare. Se adauga apoi bulionul (am pus bulion in doua etape, jumatate la inceput si jumatate pe parcursul prepararii) si vinul rosu:
Am amestecat bine, am adaugat cateva ciuperci proaspete, tocate marunt, apoi restul de bulion, mirodeniile si dafinul:
Sosul, care in acesta faza trebuie sa fie destul de fluid, se fierbe pe foc foarte mic (abia - abia sa clocoteasca) pana ce scade. Eu l-am fiert aproximativ 2 ore:
Scoateti foile de dafin si serviti sosul cu paste fierte, sau folositi-l pentur o delicioasa lasagna, ceea ce am facut eu. :)
In cazul in care cantitatea de sos este prea mare pentru cate paste aveti de servit, se poate congela cu succes, pentru o utilizare ulterioara.
Sos bechamel
Sosul Béchamel (pronuntat besamel), cunoscut, deasemenea, ca sos alb, este unul dintre sosurile de baza ale gastronomiei franceze si internationale, folosit ca baza a altor sosuri (de exemplu sosul Mornay, care este un bechamel cu branza incorporata) sau ca ingredient al unor feluri ca lasagna, de exemplu. In mod traditional, sosul Bechamel este facut din lapte, unt si faina. Consistenta sosului depinde de proportia dintre lapte si faina.
In conformitate cu Larousse Gastronomique, sosul a fost numit dupa un "marquis de Béchamel", de fapt Louis de Béchameil, marchiz de Nointel (1630–1703). Conform aceluiasi Larousse sosul este o imbunatatire a unuia similar, datand mai de demult, toscanul "salsa colla", importat din Italia in Franta de Caterina de' Medici. Béchamel a fost un nobil care detinea titlul onorific de sef al serviciilor lui Louis XIV. Sub acest nume, sosul apare publicat pentru prima data in Le Cuisinier François, (publicat in 1651), de catre François Pierre La Varenne (1615 – 1678), sef bucatar al lui Nicolas Chalon du Blé, marchiz d'Uxelles.
Dar destul cu istoria, sa trecem la treaba!
Ingrediente (pentru aproximativ 700 ml. de sos):
700 de ml. de lapte integral
50 de grame de unt
70 de grame de faina (pentru un sos mai consistent, se adauga mai multa faina)
sare, piper alb (ceea ce eu azi nu am avut, am pus piper negru)
1 lingurita de nucsoara macinata
Se pune laptele la fiert.
Se pune untul intr-o craticioara, pe foc potrivit:
In untul topit, se pune faina:
Se amesteca repede, pana la completa incorporare a untului in faina, fara, insa, a o rumeni:
Se toarna treptat laptele fierbinte, amestecand continuu, cu multa grija, pentru a se evita formarea cocoloaselor. Se fierbe sosul pana se ingroasa, apoi se potriveste gustul cu sare, piper alb macinat (repet, eu nu am mai avut) si nucsoara rasa:
Sosul se pastreaza cald pana la intrebuintare; pentru a evita formarea unei pojghite in partea superioara, se imprastie pe deasupra bucatele mici de unt.
In conformitate cu Larousse Gastronomique, sosul a fost numit dupa un "marquis de Béchamel", de fapt Louis de Béchameil, marchiz de Nointel (1630–1703). Conform aceluiasi Larousse sosul este o imbunatatire a unuia similar, datand mai de demult, toscanul "salsa colla", importat din Italia in Franta de Caterina de' Medici. Béchamel a fost un nobil care detinea titlul onorific de sef al serviciilor lui Louis XIV. Sub acest nume, sosul apare publicat pentru prima data in Le Cuisinier François, (publicat in 1651), de catre François Pierre La Varenne (1615 – 1678), sef bucatar al lui Nicolas Chalon du Blé, marchiz d'Uxelles.
Dar destul cu istoria, sa trecem la treaba!
Ingrediente (pentru aproximativ 700 ml. de sos):
700 de ml. de lapte integral
50 de grame de unt
70 de grame de faina (pentru un sos mai consistent, se adauga mai multa faina)
sare, piper alb (ceea ce eu azi nu am avut, am pus piper negru)
1 lingurita de nucsoara macinata
Se pune laptele la fiert.
Se pune untul intr-o craticioara, pe foc potrivit:
In untul topit, se pune faina:
Se amesteca repede, pana la completa incorporare a untului in faina, fara, insa, a o rumeni:
Se toarna treptat laptele fierbinte, amestecand continuu, cu multa grija, pentru a se evita formarea cocoloaselor. Se fierbe sosul pana se ingroasa, apoi se potriveste gustul cu sare, piper alb macinat (repet, eu nu am mai avut) si nucsoara rasa:
Sosul se pastreaza cald pana la intrebuintare; pentru a evita formarea unei pojghite in partea superioara, se imprastie pe deasupra bucatele mici de unt.
Casuta de turta dulce - My ginger - bread house
The daring Baker's December 2009 Challenge
Va sa zica, am acceptat o noua provocare din parte celor de la Daring Bakers! Si ce provocare, as zice, lansata, in aceasta luna de sfarsit de an, de Anna de la Very Small Anna si de Y de la Lemonpi! Toata lumea s-a prins, e vorba despre casuta de turta dulce!
Uff! Drept sa spun, nu a fost usor! Casuta asta necesita o meticulozitate, o migala pe care eu nu o posed si era sa o abandonez de cateva ori! Pana la urma a iesit ceva, ceva, hai sa va spun cum am procedat:
Va sa zica, am acceptat o noua provocare din parte celor de la Daring Bakers! Si ce provocare, as zice, lansata, in aceasta luna de sfarsit de an, de Anna de la Very Small Anna si de Y de la Lemonpi! Toata lumea s-a prins, e vorba despre casuta de turta dulce!
Uff! Drept sa spun, nu a fost usor! Casuta asta necesita o meticulozitate, o migala pe care eu nu o posed si era sa o abandonez de cateva ori! Pana la urma a iesit ceva, ceva, hai sa va spun cum am procedat:
Bunatati de Craciun 2009
Cu ocazia Craciunului am pregatit un meniu traditional, apreciat de toti cei ai casei. Multe din preparate se vor regasi in retetele de blog, altele sunt retete care exista, mai mult decat sigur, in repertoriul culinar al oricarei gospodine. Ingredientele cele mai de pret au fost colindele de Craciun si atmosfera calda, familiala:
Am inceput cu un aperitiv bogat, continand 100% mezeluri de productie proprie - toba, carnati, caltabosi, sangerete, jumari (cu aceasta ocazie va arat o parte a produselor pe care le-am facut din cei doi porci sacrificati nu demult):
Am continuat cu niste delicioase piftii, alaturi de crema de hrean:
A urmat o ciorbita de pasare a-la-grec:
Nu puteau lipsi sarmalele cu afumatura si smantana:
Friptura a fost o rulada de pulpa de curcan, delicios acompaniata de o salata de cartofi si ciupercute cu smantana:
Si acum desertul: fursecuri, si anume stelute albe si biscuiti marmorati:
Cozonacul meu impletit - de aceasta data l-am impletit doar in doua, jumatate a avut o umplutura de roscove, iar cealalta jumatate umplutura de rahat si merisoare - iata o felie pufoasa si zambitoare pentru voi, asa-i ca parca ar rade? :))
In ce priveste tortul, am dorit sa impac pe toata lumea, in ce priveste gustul, ca in privinta aspectului cea nemultumita am fost eu insami (asa se intampla la toate sarbatorile, nu am timp sa ornez tortul cine stie cum, pur si simplu l-am imbracat intr-un strat de frisca batuta si am presarat niste bombonele colorate). Asadar, am alaturat pe un singur platou doua jumatati de tort, unul cu nuci pralinate si ganache de ciocolata si celalalt, tortul meu cu frisca si fructe si am ornat cele doua jumatati ca si cum ar fi fost un singur tort:
Adevarata vedeta a fost casuta din turta dulce, admirata de toata lumea si, incet, incet, demolata de cei mici:
Am inceput cu un aperitiv bogat, continand 100% mezeluri de productie proprie - toba, carnati, caltabosi, sangerete, jumari (cu aceasta ocazie va arat o parte a produselor pe care le-am facut din cei doi porci sacrificati nu demult):
Am continuat cu niste delicioase piftii, alaturi de crema de hrean:
A urmat o ciorbita de pasare a-la-grec:
Nu puteau lipsi sarmalele cu afumatura si smantana:
Friptura a fost o rulada de pulpa de curcan, delicios acompaniata de o salata de cartofi si ciupercute cu smantana:
Si acum desertul: fursecuri, si anume stelute albe si biscuiti marmorati:
Cozonacul meu impletit - de aceasta data l-am impletit doar in doua, jumatate a avut o umplutura de roscove, iar cealalta jumatate umplutura de rahat si merisoare - iata o felie pufoasa si zambitoare pentru voi, asa-i ca parca ar rade? :))
In ce priveste tortul, am dorit sa impac pe toata lumea, in ce priveste gustul, ca in privinta aspectului cea nemultumita am fost eu insami (asa se intampla la toate sarbatorile, nu am timp sa ornez tortul cine stie cum, pur si simplu l-am imbracat intr-un strat de frisca batuta si am presarat niste bombonele colorate). Asadar, am alaturat pe un singur platou doua jumatati de tort, unul cu nuci pralinate si ganache de ciocolata si celalalt, tortul meu cu frisca si fructe si am ornat cele doua jumatati ca si cum ar fi fost un singur tort:
Adevarata vedeta a fost casuta din turta dulce, admirata de toata lumea si, incet, incet, demolata de cei mici:
Sarbatori incununate de premii
Aceste sarbatori pline de lumina au venit pentru mine cu daruri pretioase de la fete harnice:
- un premiu de Craciun de la Bianca :
- premiul Yummylicious de la Anca:
- si premiul "Blog apreciat" de la Just me:
In spiritul Sarbatorilor, ofer aceste premii, cu mult drag, tuturor celor 284 de persoane care urmaresc Cuina banateana, va rog sa le ridicati si sa le postati pe blogurile voastre!
- un premiu de Craciun de la Bianca :
- premiul Yummylicious de la Anca:
- si premiul "Blog apreciat" de la Just me:
In spiritul Sarbatorilor, ofer aceste premii, cu mult drag, tuturor celor 284 de persoane care urmaresc Cuina banateana, va rog sa le ridicati si sa le postati pe blogurile voastre!
Biscuiti marmorati
Iata ca stelutelor albe incepe sa li se contureze compania, pe platourile de cu prajituri pentru Craciun:
Reteta biscutilor marmorati o am de pe coolinarika.com.
Ingrediente:
Aluatul alb:
250 gr. faina
60 gr. amidon alimentar
100 gr. zahar pudra
225 gr. unt
1 lingurita de esenta de vanilie
lingura de coaja rasa de lamaie sau de portocala
Aluatul maro:
200 gr. faina
50 gr. amidon alimentar
100 gr. zahar praf
55 gr. cacao
225 gr. unt
1 lingurita de esenta vanilie
~ // ~
Reteta biscutilor marmorati o am de pe coolinarika.com.
Ingrediente:
Aluatul alb:
250 gr. faina
60 gr. amidon alimentar
100 gr. zahar pudra
225 gr. unt
1 lingurita de esenta de vanilie
lingura de coaja rasa de lamaie sau de portocala
Aluatul maro:
200 gr. faina
50 gr. amidon alimentar
100 gr. zahar praf
55 gr. cacao
225 gr. unt
1 lingurita de esenta vanilie
Zahar tos sau bombonele marunte, colorate, pentru finisat
Preparare:
Cele doua aluaturi se lucreaza separat. Pentru fiecare in parte, untul rece se bate spuma cu zaharul pudra si esenta de vanilie:
Se adauga ingredientele uscate pentru fiecare aluat in parte:
Se framanta fiecare aluat si se da la frigider pentru 15 minute:
Dupa trecerea timpului de racire, cele doua aluaturi se aseaza pe planul de lucru uns cu o pelicula de ulei:
Se impart ambele aluaturi in cate 3 parti egale:
Fiecare bucata alba se aplatizeaza cu mana in forma unui dreptunghi de aproximativ 12/17 cm. Se suprapun cate doua bucati identice, de culoare diferita:
Bucatile se taie in doua si se suprapun din nou:
Se pun cele trei calupuri de aluat obtinute la frigider, pentru 5-10 minute, apoi se aplatizeaza din nou, se taie iarasi in doua si se suprapun, obtinand trei calupuri cu cate 8 straturi:
Se dau din nou la frigider cateva minute, apoi se aplatizeaza fiecare calup in forma de dreptunghi:
Aluatul astfel aplatizat se aduna, asa cum ati aduna pe lungime o esarfa, apoi se face o miscare de "stoarcere", rasucind capetele in sens diferit, de 1-2 ori:
Se modeleaza cate un sul din fiecare bucata de aluat, se trec prin zahar tos sau mici bombonele (facultativ) apoi se dau la frigider pentru jumatate de ora:
Dupa trecerea acestui timp, se taie felii de 3 milimetri grosime si se pun in tava pe hartie de copt:
Tava cu biscuitii se da la frigider (eu am scos-o pe terasa, afara e frig tare, brrr!) iar cuptorul se aprinde si se fixeaza la 165 de grade Celsius. Se introduce tava cu biscuitii reci in cuptorul deja incins si se coc timp de 15 minute.
Dupa ce s-au racit complet, se pun la pastrare intr-o cutie sau intr-un borcan, bine inchisi:
Sunt aspectuosi si fini, pur si simplu se topesc in gura.
Rulouri cu merisoare si ciocolata alba
Cu rulourile astea a fost o intreaga poveste... am pus ochii, cu ceva vreme in urma, pe niste placintele faine cu martipan si merisoare, postate de Ljilja pe blogul ei. Arata minunat si nu le-am uitat prea usor, asa ca saptamana trecuta, cu ocazia unei scurte calatorii in Serbia, mi-am cumparat merisoare (cranberries) de acolo, cu intentia de a face rulourile Ljiljei. Bineinteles, convinsa ca martipan... am! Ieri, dupa ce am framantat aluatul... surpriza! Martipanul a disparut! Hm... evident, cineva ma saboteaza si imi face sa dispara materia prima (nu stiu cum poate manca martipanul ca atare, pe mine, una, nu ma tenteaza deloc).
Asa ca... schimbare de planuri - am hotarat sa le fac cu ciocolata alba. Asa de dezamagita am fost, incat nici prea multe poze nu le-am facut. Dar azi, dupa ce m-am delectat cu un mic dejun placut, pufos si aromat (merg de minune la cafea) m-am gandit ca ar fi pacat sa nu vi le impartasesc si voua:
Ingrediente:
aluat:
125 ml. de lapte cald
120 de grame de zahar
1 1/2 lingurita de drajdie uscata (eu am folosit 20 de grame de drojdie proaspata)
1 ou
1 galbenus
370 gr. faina alba de buna calitate (si o rezerva de aprox. 50 de grame, in caz ca mai e nevoie)
100 gr. unt
cateva picaturi de esenta de rom
zahar vanilat
coaja rasa de lamaie
umplutura:
100 de grame de ciocolata alba rasa
150 de grame de merisoare deshidratate
pt. deasupra - galbenus, ou batut sau lapte
Preparare:
Drojdia se amesteca energic cu 1 lingura de zahar, pana se lichefiaza. Se dilueaza cu aproximativ 100 de ml. de lapte cald, se adauga 1-2 linguri de faina si se asteapta sa actioneze (in cazul in care folositi drojdie uscata, sariti peste acest pas, evident).
Se bat putin oul si galbenusul cu furculita, se adauga laptele cald, amestecand, apoi restul de zahar si aromele.
Faina se pune intr-un bol incapator, se toarna la mijloc maiaua, apoi restul ingredientelor lichide si se incepe framantarea. Se adauga untul topit si se framanta in continuare pana la obtinerea unui aluat neted, care nu trebuie sa fie prea tare, dar nici lipicios (ajustati cantitatea de faina pentru o consistenta ideala a aluatului):
Aluatul se lasa la crescut intr-un loc cald (eu il pun de obicei vasul in cuptorul incalzit la 40 de grade, sau in cuptorul cu microunde in care introduc si un pahar cu apa fierbinte) pana isi dubleaza volumul.
Aluatul crescut se pune pe planul de lucru uns cu ulei si se intinde in forma de dreptunghi cu latura mica de 15-18 cm (eu am facut doua dreptunghiuri asemenea) la o grosime de aproximativ 7-8 mm. Deasupra se presara ciocolata alba rasa si merisoarele:
Se ruleaza si se taie in bucati (se obtin 12 bucati), apoi se aseaza in tava acoperita cu hartie de copt:
Se aprinde cuptorul si se fixeaza la 180 de grade, timp in care rulourile se odihnesc in tava, intr-un loc caldut.
Se ung cu ou batut, cu galbenus sau cu lapte (eu am pensulat doar lapte, eram foarte suparata pe ele) si se dau la cuptor pana se rumenesc frumos (aproximativ 30 de minute):
Cand se racesc se pudreaza cu zahar praf:
Asa ca... schimbare de planuri - am hotarat sa le fac cu ciocolata alba. Asa de dezamagita am fost, incat nici prea multe poze nu le-am facut. Dar azi, dupa ce m-am delectat cu un mic dejun placut, pufos si aromat (merg de minune la cafea) m-am gandit ca ar fi pacat sa nu vi le impartasesc si voua:
Ingrediente:
aluat:
125 ml. de lapte cald
120 de grame de zahar
1 1/2 lingurita de drajdie uscata (eu am folosit 20 de grame de drojdie proaspata)
1 ou
1 galbenus
370 gr. faina alba de buna calitate (si o rezerva de aprox. 50 de grame, in caz ca mai e nevoie)
100 gr. unt
cateva picaturi de esenta de rom
zahar vanilat
coaja rasa de lamaie
umplutura:
100 de grame de ciocolata alba rasa
150 de grame de merisoare deshidratate
pt. deasupra - galbenus, ou batut sau lapte
Preparare:
Drojdia se amesteca energic cu 1 lingura de zahar, pana se lichefiaza. Se dilueaza cu aproximativ 100 de ml. de lapte cald, se adauga 1-2 linguri de faina si se asteapta sa actioneze (in cazul in care folositi drojdie uscata, sariti peste acest pas, evident).
Se bat putin oul si galbenusul cu furculita, se adauga laptele cald, amestecand, apoi restul de zahar si aromele.
Faina se pune intr-un bol incapator, se toarna la mijloc maiaua, apoi restul ingredientelor lichide si se incepe framantarea. Se adauga untul topit si se framanta in continuare pana la obtinerea unui aluat neted, care nu trebuie sa fie prea tare, dar nici lipicios (ajustati cantitatea de faina pentru o consistenta ideala a aluatului):
Aluatul se lasa la crescut intr-un loc cald (eu il pun de obicei vasul in cuptorul incalzit la 40 de grade, sau in cuptorul cu microunde in care introduc si un pahar cu apa fierbinte) pana isi dubleaza volumul.
Aluatul crescut se pune pe planul de lucru uns cu ulei si se intinde in forma de dreptunghi cu latura mica de 15-18 cm (eu am facut doua dreptunghiuri asemenea) la o grosime de aproximativ 7-8 mm. Deasupra se presara ciocolata alba rasa si merisoarele:
Se ruleaza si se taie in bucati (se obtin 12 bucati), apoi se aseaza in tava acoperita cu hartie de copt:
Se aprinde cuptorul si se fixeaza la 180 de grade, timp in care rulourile se odihnesc in tava, intr-un loc caldut.
Se ung cu ou batut, cu galbenus sau cu lapte (eu am pensulat doar lapte, eram foarte suparata pe ele) si se dau la cuptor pana se rumenesc frumos (aproximativ 30 de minute):
Cand se racesc se pudreaza cu zahar praf:
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)