Ciorba de burta

Marii mancai, asa cum cei din familionul meu sunt, prefera ciorba de burta dreasa cu multa smantana, picanta si usturoiata, oricaror alte ciorbeturi. Asa ca, pentru o masa sarbatoreasca, la care mesenii au fost cu totii rude de sange, am ales sa gatesc minunatia, dupa o reteta de ciorba de burta exact pe gustul nostru:




O sa impartasesc cu voi reteta ciorbei de burta pe care o prepar eu - fac aceasta precizare pentru ca sunt convinsa ca, mai mult decat probabil, vor aparea comentarii ale unor cunoscatori ce vor spune ca ei fac altfel si ca asa e cel mai bine. Nu contest niciuna dintre variantele de preparare care circula pe terioriul romanesc, aceasta, insa, e pe gustul meu si al familiei. E o reteta foarte simpla, fara adaos de ceapa, telina etc., mie parandu-mi-se ca aceste radacinoase, foarte de folos altor fierturi, ciorbei de burta ii altereaza gustul, transformandu-l in... altceva (asta pentru ca am avut prilejul de a gusta si ciorbe astfel preparate, care nu m-au prea incantat).

Rulada de miel cu spanac

Zilele trecute am vazut, in galantarele unui supermarket, miel transat, proaspat, la caserola. Pofta ce ne-a cuprins nu parea dispusa sa ne mai dea ragaz pana la Paste, asa ca am cumparat o pulpa, pe care am dezosat-o (asa cum am aratat deja in reteta Friptura de miel cu iaurt si lamaie) astfel incat sa ramana o singura bucata de carne, intreaga, si am transformat-o astfel:



Ingrediente:

1 pulpa de miel
aproximativ 200 de grame de spanac congelat, sau 400 de grame proaspat
30 de grame de unt
3 linguri cu varf de parmezan ras
3 linguri de ulei de masline
150 de ml. vin alb, sec
1 rosie curata de pielita
sare, piper
3 catei de usturoi

Preparare:

Pulpa de miel dezosata se curata de grasime si de pielite, se fasoneaza cu astfel incat sa se obtina o forma dreptunghiulara de grosime cat mai uniforma, se sareaza si pipereaza, se presara cu 2 catei de usturoi tocati, se pune intr-un vas acoperit (sau o punga de plastic), se stropeste cu o lingura de ulei de masline si se lasa peste noapte la frigider:



Spanacul se caleste in unt (eu am folosit aproximativ 200 de grame de spanac congelat):



Dupa ce lichidul lasat de spanac scade, se trage vasul de foc, se adauga parmezanul ras, piper si un catel de usturoi tocat (nu e nevoie de sare, parmezanul e destul de sarat):



Carnea se aseaza pe o suprafata plana:



Se aseaza umplutura de spanac peste pulpa de miel dezosata:



Se ruleaza si se prinde in cateva scobitori:



Apoi se leaga cu sfoara de bucatarie, incercand sa se dea ruladei o grosime uniforma:



Se incing 2 linguri de ulei de masline extravirgin intr-o tigaie mare si se rumeneste rapid rulada, intorcand-o pe toate partile:



Se aseaza rulada rumenita intr-un vas termorezistent, se adauga rosia fara pielita, taiata felii si vinul alb:



Se aprinde cuptorul si se fixeaza la 200 de grade Celsius. Vasul termorezistent cu rulada de miel se acopera cu folie de aluminiu, apoi se introduce in cuptor:



Se coace acoperit timp de 30 de minute, apoi se indeparteaza folia:



Se mai tine rulada la cuptor pana se rumeneste, intorcandu-se de cateva ori. Iata rulada de miel gata:



Rulada se scoate din tava si se pastreaza la cald, acoperita. Dupa aproximativ 10 minute se scot sfoara si scobitorile si se acopera rulada din nou. Intre timp, sosul din vasul in care s-a copt se paseaza, se potriveste gustul de sare si piper si se transfera intr-o sosiera, pentru a se servi alaturi de rulada de miel.

Rulada se taie oblic in felii de aproximativ 1 centimetru grosime, care se servesc alaturi de sos si garnitura preferata:

Cozonac de post

Numai ce s-a stins, se pare, polemica iscata legat de putinatatea oualor in cozonacul meu impletit, ca am decis sa merg chiar mai departe cu blasfemia, facand un cozonac... fara niciun ou! Fara oua, fara unt, fara lapte... ce mai, cozonac de post, cu pretentia de a iesi la fel de pufos si de gustos ca unul facut cu toate bunatatile. Iata rezultatul:

Si o sectiune, ca sa vedeti, inainte de a va apuca si voi de framantat, ca n-a fost gluma cand am spus ca e la fel de pufos:

Friptura de porc cu moare de varza

Am descoperit nebunia asta de reteta de friptura pe culinar.ro, postata fiind de o fata minunata pe numele ei Monica (ea semneaza pe forum foxyy). M-a intrigat, am incercat-o... of, cate regrete dupa aceea! Am regretat ca am mancat prea mult, dar si ca eram prea plina ca sa mai pot imbuca vreo halca-doua, am regretat ca sezonul verzei murate, implicit si al zemei ei, se va termina odata cu venirea primaverii, dar in niciun caz nu am putut regreta ca am facut aceasta friptura minunata. Nu o data, ci de doua ori am facut-o, caci a devenit imediat preferata barbatului, care a cerut sa fie inclusa in meniul pentru sarbatorirea zilei lui de nastere. Daca as mai avea moare de varza, as relua-o si maine.
Monica mi-a spus: "Ideea ii apartine, de fapt si de drept, lu' tata. Acu' vreo 10 ani, el a venit cu ideea asta: sa fierbem putin carnea de porc in moare de varza si apoi s-o afumam. Acu' eu doar am adaptat-o. Da' afumaturile facute in acel an nu vor fi uitate niciodata! Sa spun ca au fost bestiale, super... e prea putin!". Asadar, multumirile mele se indreapta catre tata si fiica, in acelasi timp!



Ingrediente:

carne de porc - de preferat o bucata frumoasa de ceafa, in jur de 1,5 kg, dar merge si cotlet, pulpa, eu oricum am pus, pe langa ceafa, si o bucata de piept (coaste) cu os cu tot
1-2 litri de moare de varza placut aromata si nu sarata in exces
usturoi - eu am folosit 3-4 catei, dar se poate si mai mult
piper
boia
1 lingura cu varf de cuisoare

Preparare:

Se pune carnea intr-o oala:



Se toarna deasupra moarea de varza, atat cat sa o acopere:



Se pune capacul pe oala si se pune la fiert. Se fierbe 25-30 de minute, apoi se scoate carnea si se lasa sa se raceasca putin:



Dupa ce se raceste carnea atat cat sa se poata umbla cu ea, se degreseaza decupand grasimea de la suprafata, devenita translucida, apoi se infig in carne cuisoarele:



Se condimenteaza carnea cu piper si boia pe toate partile, se aseaza intr-o tava adanca, se presara cu usturoiul tocat, apoi se toarna in tava o cantitate generoasa din moarea de varza in care a fiert carnea, fara a o acoperi (eu am turnat toata cantitatea de 2 litri de moare, dar depinde si de dimensiunea tavii):



Se acopera bine tava cu folie de aluminiu:



Se introduce friptura in cuptorul preincins la 210 de grade, pentru o ora, timp in care nu se umbla deloc la tava. Dupa trecerea acestui timp, folia se scoate:



Se reintroduce friptura in cuptor pana se rumeneste frumos (se intoarce sa se rumeneasca pe toate partile):



Se feliaza si se serveste alaturi de garnitura preferata (in cazul meu au fost cartofi cu rozmarin) si o salata sau muraturi:



Este nemaipomenit de frageda, se topeste pur si implu in gura iar despre aroma... ce sa mai zic, te propulseaza intr-o noua dimensiune a placerilor culinare! La fel de buna este si rece, cand se poate felia foarte frumos, in felii subtiri, care pot usor lua locul mezelurilor intr-un sandvis.

Waffe integrale cu iaurt

Fiica mea a vazut intr-un film pe care l-a urmarit de curand cum se delectau personajele cu waffe (napolitane), servite cu frisca si capsuni proaspete. Nu a mai putut de pofta si a trebuit sa fac si eu niste waffe, portia ei garnisind-o ca pe cea care ii starnise apetitul:



Ingrediente:

4 oua
350 mililitri de iaurt (paharul cel mare din comert)
250 grame de faina integrala
2 lingurite praf de copt
80 de grame de zahar brun
1 praf de sare
1 lingura cu esenta de vanilie

pentru copt:

2-3 linguri de ulei

pentru servit:

fructe, siropuri dupa preferinta, frisca, toppinguri, gem, nutella sau pur si simplu un pic de zahar pudra

Preparare:

Mai mult decat usor de facut, as zice ca aceste waffe se prepara intr-o joaca de copil. Inainte de a face aluatul, deja puteti pune la incins aparatul pentru waffe, la pozitia cea mai inalta (al meu are 5 pozitii).

Toate ingredientele, in afara de faina, se pun in vasul blenderului vertical (sau intr-un bol):



Se mixeaza bine, apoi se adauga faina:



Se reintroduce blenderul vertical in vas si se mixeaza energic. Aluatul obtinut trebuie sa fie doar ceva mai consistent decat unul de clatite (daca iese prea gros adaugati cate o lingura de apa, pana la obtinerea consistentei potrivite):



Se pensuleaza interiorul aparatului de waffe incins cu pensula inmuiata in ulei:



Trebuie sa lucrati repede, daca aparatul se va raci, waffele nu se vor mai rumeni uniform!

Turnati un strat de aluat pe care il intindeti rapid cu dosul unei linguri, nu trebuie sa fie gros, ci doar cat sa acopere suprafata:



Inchideti aparatul si presati bine. In scurt timp, ledul al doilea se va aprinde, semn ca aparatul se incalzeste si waffa se coace. In mod normal, cand acest led se stinge din nou, aparatul indica faptul ca ar fi gata, dar nu va fi cu adevarat rumena si crocanta decat dupa inca 2-3 minute de coacere (cel putin asa sta situatia cu aparatul meu):



La fel procedati pana se epuizeaza aluatul:



Observatie: daca doriti sa pastrati waffele crocante nu trebuie sa le suprapuneti pana ce nu s-au racit complet!

Waffele se servesc dupa cum preferati, cu siropuri de fructe, topping de caramel sau ciocolata, sirop de artar, gem, cu frisca, sosuri dulci etc. In orice combinatie sunt excelente. Iata si portia mea, cu dulceata de nuci:

Gratin de dovlecei

Adorand gustul dovleceilor mei crocanti, m-am gandit sa incerc aceeasi combinatie intr-o alta forma. Si iata ce a iesit:



Ingrediente:

1,2 kilograme de dovlecei (atat au cantarit cei 5, micuti, pe care i-am folosit eu)
350 ml. de iaurt
200 de grame de branza telemea
3 catei mari de usturoi
30 de ml. de ulei de masline extravirgin
250 de grame de pesmet
50 de grame de cascaval ras
unt pentru uns forma
sare, piper

Preparare:

Dovleceii se curata, se taie in felii de 5 mm grosime, pe lungime, se presara cu putina sare si se lasa sa "transpire" aproximativ 15 minute (sarea extrage apa in exces pe care o contin):



Branza telemea se rade si se incorporeaza, impreuna cu un catel de usturoi tocat, in pesmet, omogenizandu-se bine:



Iaurtul se bate cu putina sare, piper, 20 de ml. de ulei de masline extravirgin si 2 catei de usturoi tocati fin.

Se pregateste o forma gratinabila ( a mea a fost una rotunda, de 24 de cm. diametru) ungandu-se bine cu unt.

Se aprinde cuptorul si se fixeaza la 180 de grade Celsius.

Feliile de dovlecel se zvanta cu hartie absorbanta de lichidul in exces , se plonjeaza in iaurt, apoi in pesmet:



Se tavalesc feliile de dovlecel in pesmet, astfel incat sa fie imbracate pe toate partile, apoi se aseaza in forma bine unsa, perpendicular pe fundul acesteia:



Se continua pana cand s-a inghesuit strans toti dovleceii:



Deasupra se toarna iaurtul ramas si se stropeste cu restul de ulei de masline:



Se repartizeaza deasupra restul de pesmet, amestecat cu cascavalul ras:



Se da la cuptorul preincins la 180 de grade Celsius pentru 45-55 minute, pana cand gratinul este bine rumenit:



Se lasa sa se raceasca si se serveste caldut sau rece, direct din forma in care s-a copt. Este delicios cu un sos de iaurt cu usturoi, dar si simplu.