Panzele sus!

Gata, plec! Ma duc aici:



...sa ma dau cu astea:



...si neaparat si cu asta:



O sa revin in a doua jumatate a lui august, cu impresii si poze proprii (astea sunt de pe net).

Boeuf Stroganoff

Se pare ca acest fel de mancare clasic ramane preferatul fetei mele :). Si cum ultimele zile au fost racoroase, parca neapartinand de luna lui cuptor, m-am gandit sa ii fac odraslei mele o bucurie.

Cate ceva despre acest fel de mancare clasic: se pare ca este reteta care a castigat un concurs culinar in 1890, in Rusia, iar cel care a prezentat-o a fost bucatarul personal al contelui Pavel Stroganoff, numele caruia s-a legat de acest preparat pentru totdeauna. Circula in paralel tot felul de variante: cu sau fara mustar, cu sau fara castraveti acri, cu sau fara pasta de rosii, cu vin sau cu coniac, insa toate variantele sunt de acord asupra continutului de fileu de vita, ciuperci si smantana.

Iata ce va propun eu:




Ingrediente:

500 de grame de muschi de vitel
1 lingura de faina
1 lingura de sos worchester
60 de ml. de coniac
300 de ml. de supa de vita sau de pasare
1 ceapa mare, tocata fin
2 catei de usturoi, zdrobiti
200 de grame de ciuperci proaspete sau uscate, rehidratate in prealabil
70 de grame de unt
1 lingura de ulei de masline
250 de grame de smantana cu cel putin 25% grasime
1 lingura de mustar
1 lingura rasa de pasta de rosii
1 lingurita de paprika dulce
sare, piper

Preparare:


Pentru ca am folosit hribi deshidratati, dupa parerea mea, cea mai gustoasa ciuperca pe care o poti gasi de cumparat, am inceput prepararea mancarii prin a rehidrata ciupercile, conform instructiunilor de pe ambalaj.

Carnea se curata de pielite si se taie, perpendicular pe fibre, in fasii subtiri:



Se sareaza si se pipereaza, se adauga si sosul worchester:



Carnea astfel condimentata se imbraca in faina:



Intr-o cratita incapatoare, se adauga uleiul de masline si apoi 2/3 din unt. Cand se incinge grasimea, se adauga pe rand fasiile de carne si se soteaza, pana se rumenesc usor:



Dupa ce s-au rumenit toate fasiile de carne, se adauga inapoi in tigaie, se toarna coniacul si se lasa sa se evapore alcoolul; optional, se poate flamba, pentru o aroma mai pregnanta, caz in care trebuie neaparat sa opriti hota inainte de a aprinde vaporii de alcool!



Imediat ce se stinge flacara, se scoate carnea din cratita, se adauga untul ramas, ceapa si usturoiul. Se caleste, amestecand continuu, pana ce ceapa se inmoaie si se adauga ciupercile:



Se calesc 3-4 minute si se adauga carnea. Se stinge totul cu supa, se amesteca energic, insistand pe fundul cratitei, apoi se lasa sa fiarba in clocote foarte mici timp de 10-15 minute (pana ce carnea e frageda):



Smantana se omogenizeaza cu paprika, pasta de rosii si mustarul, se dilueaza cu 2-3 linguri de sos fierbinte si se adauga in cratita:



Aveti grija sa folositi o smantana de buna calitate (cel putin 25% grasime), altfel se va taia!

Se aduce la fierbere si se fierbe pe foc mic inca 2-3 minute, dupa care mancarea este gata de servit:



Se serveste fierbinte, cu paste, orez sau cartofi natur. Eu am optat pentru gnocchi cu branza de vaci ca si garnitura si a fost o alegere foarte inspirata:

Gnocchi cu branza de vaci

Una dintre cele mai gustoase paste proapete sunt acesti gnocchi, minunati alaturi de o mancarica cu sos. Cel mai raspandit e aluatul pe baza de cartofi, insa cel pe care vi-l propun azi, cu branza de vaci, e cel putin la fel de gustos, dar (mie mi se pare) mai usor de facut:



Ingrediente:

500 de grame de branza proaspta de vaci
1 lingurita rasa de sare
1 ou mare
130 de grame de gris
3-4 linguri de faina (in functie de cat de bine stoarsa de zer este branza folosita)

- // -

faina in plus pentru presarat planul de lucru
1 oala de cel putin 4 litri cu apa clocotita pentru fiert
1 lingura de sare
2 linguri de ulei de masline
unt topit (sau ulei de masline) pentru stropit gnocchi fierti

Preparare:

Branza de vaci, 1 lingurita rasa de sare, oul, grisul si faina se pun intr-un bol:



Se framanta pana la obtinerea unui aluat neted, nelipicios:



Se da aluatul la rece pentru 30 de minute.

Dupa trecerea acestui timp, planul de lucru se presara cu faina, se rup bucati din aluat care se modeleaza in suluri de aproximativ 1,5 cm. diametru, din care se taie felii de ~ 1 cm. grosime:



Apa se pune la fiert, cand fierbe se adauga sarea si 2 linguri de ulei de masline.

Fiecare bucatica de aluat taiata se trece peste dintii unei furculite intoarsa invers, obtinandu-se modelul caracteristic gnocchilor:



Se pun la fiert in apa clocotita cu sare si putin ulei, toti deodata, amestecand de 2-3 ori in oala imediat dupa ce s-au adaugat gnocchi. Vor fi gata foarte repede, practic in momentul in care se ridica la suprafata sunt deja fierti:



Se scurg de apa si se stropesc cu 2-3 linguri de unt topit (sau ulei de masline), pastrandu-se fierbinti pana in momentul servirii:



Sunt absolut deliciosi, eu cu greu ma abtin sa nu ii mananc goi :P ! Desigur, langa o mancare cu sos sunt cu adevarat pusi in valoare:

Tarta caramel

Simpla, rapida si totusi foarte gustoasa, prajitura asta a fost prima experienta culinara a uneia din surorile mele, pe care o consideram un caz pierdut in ale bucatariei. I-a reusit, insa, si se pare ca i-a purtat noroc, pentru ca a evoluat cu timpul si acum este chiar o buna bucatareasa. Asadar:



Ingrediente:



4 oua
200 de grame de pesmet din biscuiti
150 de grame de migdale sau nuci
100 de grame de unt
1 lingura de esenta de vanilie (dupa gust, se pot adauga si cateva picaturi de esenta de migdale)
10 linguri de zahar
1 praf de sare

optional, jeleu din 2 linguri de zahar caramelizat, 200 de ml. de apa si un plic de jeleu transparent pentru tort

2-3 linguri de fulgi de migdale pentru ornat marginea tartei

Preparare:

Se separa ouale; galbenusurile impreuna cu 4 linguri de zahar se bat in bain marie, pana ce ouale se gatesc si se obtine o crema consistenta:



Aveti grija sa nu tineti crema prea mult pe foc, s-ar putea imbranzi!

Deindata ce crema s-a ingrosat, se da deoparte si se lasa sa se racoreasca pana la temperatura camerei, apoi se adauga untul:



Se adauga esenta de vanilie (si migdale, daca se doreste) si se mixeaza pana ce untul se incorporeaza complet. Se adauga migdalele macinate si biscutii sfaramati:



Se amesteca bine compozitia, care trebuie sa aiba consistenta unui aluat ferm, si se preseaza intr-un strat uniform, in forma de tarta captusita cu hartie de copt:



Se da baza tartei la rece si se continua cu prepararea spumei-caramel.

Intr-o craticioara se pun 4 linguri de zahar, care se vor carameliza mai tarziu.

Albusurile se pun intr-un vas potrivit pentru bain-marie, se adauga praful de sare si se bat spuma. Se adauga 2 linguri de zahar si se bate in continuare pana ce zaharul se dizolva. Se transfera vasul cu albusurile deasupra altui vas cu apa care fierbe in clocote mici si se continua baterea pana ce bezeaua se infierbanta. Se opreste focul de sub vasul cu apa, dar se continua sa se bata bezeaua, altfel s-ar prinde de vas si s-ar transforma intr-o omleta.



Se pune craticioara cu cele 4 linguri de zahar pe foc, pentru a se carameliza. E singurul moment oarecum mai complicat, pentru ca e nevoie de atentie distributiva, caramelul trebuie sa fie auriu, fara a se inchide prea mult la culoare, si nici bezeaua nu poate fi lasata fara a bate in permanenta in ea. Deindata ce caramelul este auriu si complet fludizat, se toarna in bezea in fir subtire, batand energic:



Nu am poze din momentul in care torn caramelul in bezea, pentru ca as fi avut nevoie de inca o pereche de maini :) , dar ideea e sa se omogenizeze bine caramelul in spuma. Deindata ce s-a omogenizat, se ia de pe vasul cu apa fierbinte:



Baza tartei se transfera pe un platou iar spuma se repartizeaza deasupra:



Imi aduc aminte ca sora-mea finisa prajitura cu nuca macinata sau pur si simplu cu samburi de nuca asezati intr-un anumit model. Se poate pudra, deasemenea, cu cacao. Eu am caramelizat 2 linguri de zahar, am adaugat apa pana la atingerea volumului de 200 de ml. si am pregatit un jeleu de tort din acest sirop de caramel (cu un plic de jeleu transparent pentru torturi) pe care l-am turnat pe suprafata tartei bine racite, iar marginea am decorat-o cu fulgi de migdale:



Am primit felicitari cordiale de la fiica-mea, care s-a delectat cu trei felii, asa ca... e buna!

Ciorba ardeleneasca de fasole verde

Asta e o reteta de ciorba exact cum o gatea si bunica mea, are gustul copilariei. Prea multe cunostinte despre diete si cat sunt anumite mancaruri de sanatoase sau de nesanatoase, buna mea nu avea, ne hranea asa cum o hranise si mama ei pe ea, nu o speria deloc rantasul intr-o zama si nici afumaturile. Cu toate astea, in familia mea nu ne-a parasit nimeni mai devreme de optzeci si ceva de ani, in fine, asta e alta discutie, sa ne intoarcem la zama asta de fasole verde cu rantas :P :