Azi e ziua barbatului! Asadar, sa-mi traiasca, sa fie sanatos, fericit si tot ce ii mai pot ura de bine. Nu pare ca ar fi imbatranit si dupa parerea mea nu isi arata varsta, e un tip bine cu ochii vii, fata tanara si da, cu parul grizonat, dar atata bai sa fie!
Maine il vom sarbatori printr-o masa la care vor participa cei foarte apropiati (promit sa dezvalui vreo doua retete noi, cu acest prilej) azi, insa, in afara gandurilor bune si urarilor din tot sufletul, ne vedem de ale noastre.
Asa incat barbatul meu m-a avertizat inca de ieri ca azi, de chiar ziua lui de nastere, expira rovinieta de la masina. Omul e foarte organizat (nu ca mine), are totul notat in telefon si vegheaza ca un cerber neobosit ca nimeni din familia noastra sa nu dea cumva fata cu autoritatile si sa fie prins pe picior gresit (din nou, ce norocoasa sunt ca-l am, eu tratez toate aceste chestiuni cu un jemenfichism condamnabil).
S-a intamplat ca de ieri si pana azi a cazut neaua inalta, asa ca omul meu de ziua lui de nastere s-a trezit la sase dimineata si a curatat minuntios aleile, curtea, in fata garajului, a sunat la primarie si a cerut ajutor ca sa curete strada, a ghidat excavatorul salvator pe care edilul comunei ni l-a trimis cu promptitudine, in fine, o dimineata plina!
Cum se facuse deja noua dimineata, s-a urcat omul in masina si s-a deplasat nu prea departe, la sediul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - ce nume, domnule, pe masura inaltei responsabilitati si eficientei cu care compania ne-a obisnuit pe drumurile si autostrazile (care or fi alea?) patriei.
Se intampla ca sediul acestei companii sa nu fie prea departe de casa noastra, oricum, in mai putin de un kilometru parcus omul meu a apucat sa isi dea seama ca drumurile sunt ca vai de lume si inca o data, stupoare, ninsoarea i-a prins pe drumari pe picior gresit. Intra el in curtea CNADNR unde nu se mai deosebeau rondourile de alei si cand sa se dea jos din masina constata ca zapada depasea in inaltime pragurile. Inotand (la propriu) prin nameti a intrat in sediu, si-a cumparat celebra rovinieta care ii confera dreptul de a circula pe drumurile bine intretinute ale Romaniei si s-a uitat cu naduf la fata de la ghiseu (o cunostea, nu si-a permis sa se stropseasca prea tare la ea :)) ). A iesit si luptand cu troienele a urcat cumva in masina.
Ei, de-acum incepe cu adevarat partea interesanta!

















