Peste cu ciuperci si creveti

In urma cu ceva vreme, am vazut la televizor (pe un canal de calatorii) o emisiune dedicata gastronomiei din Suedia; printre alte "numere" delicioase, au prezentat si un bucatar suedez cu valoarea confirmata de un numar de stele Michelin (nu mai stiu nici numele bucatarului, nici numarul stelelor) care a pregatit reteta din care m-am inspirat eu ca sa gatesc acest peste cu ciuperci si creveti. Cu toate ca nu am avut de unde sa iau pestele "unditar" gatit in varianta originala si nici galbiori nu am gasit, asa cum a folosit bucatarul suedez, va asigur ca fileul de rechin, ciupercile champignon si crevetii s-au imprietenit de minune cu restul ingredientelor, rezultand o minune de mancare scaldata intr-un sos fin de smantana.

Interviu pentru Culinario.ro

 Zilele trecute, cei de la Culinario.ro mi-au solicitat un interviu. Am raspuns intrebarilor interesante, daca sunteti curiosi sa aflati raspunsurile, va invit sa il cititi si voi:

Interviu cu Laura Laurentiu- „fruncea” bucatariei banatene.

Pe Laura Laurentiu am cunoscut-o “virtual” si prima reteta pe care am citit-o a fost  pe baza de dovlecei, mai exact o reteta de dovlecei gratinati. Ne-a placut mult, tare mult si de atunci am urmarit mai indeaproape activitatea domniei sale. Daca nu ati descoperit cuina unei banatence, va invitam sa o descoperiti acum, alturi de noi:

Culinario: Draga Laura esti o bucarateasa desavarsita. Povesteste-ne cum a fost prima experienta culinara, mai exact prima reteta facuta dupa cea a mamei (cum s-ar zice).

Laura Laurentiu: Multumesc pentru apreciere, eu nu as zice, insa, ca sunt o bucatareasa desavarsita, in orice domeniu care te pasioneaza cu adevarat inveti mereu si descoperi lucruri noi pana la sfarsitul vietii. E loc si de mai bine, dar ma straduiesc sa ofer familiei mele mancaruri gatite cu multa dragoste si sa impartasesc din experienta mea, atat cat este ea, celor interesati. Nu pretind ca as fi descoperit absolutul si nici ca retetele mele ar fi cele mai bune, sunt doar niste bucate pe placul meu si alor mei.

Prima experienta culinara, ca sa zic asa, au fost niste clatite de care m-am apucat pe la 5-6 ani... am pus un kil de zahar in compozitie (dulci sa fie!) si cand am turnat aluatul plin de cocoloase in tigaia foarte incinsa zaharul s-a aprins instantaneu, eliberand un fum gros. Brrr, bine ca nu am dat foc la casa!

Culinario: Care este preparatul culinar cel mai solicitat la tine in familie?

Laura Laurentiu: Categoric, ciorba de vacuta.

Culinario: Ce bucatarie internationala ti-ar placea sa experimentezi si de ce?

Laura Laurentiu: Bucataria italiana mi se pare foarte apropiata de idealurile mele culinare, adunand laolalta ingrediente de cea mai buna calitate si in acelasi timp simple, procedee rustice pastrate ca niste secrete de familie si un totodata un aer nepretentios, relaxat. Am si raspuns, am si argumentat, dar mai e ceva, nu stiu in ce masura este adevar sau legenda, dar una dintre rudele mele a intreprins niste cercetari legat de genealogia familiei Laurentiu si sustine ca stramosii mei ar fi fost comercianti italieni din Umbria, stabiliti in vechiul imperiu, in zona dintre Sibiu si Mures, undeva in secolul al XVII-lea. Sa fie adevarat, sa fi mostenit chiar eu ceva din gusturile si apetitul acestor stramosi foarte indepartati si ipotetici? Nu stiu, insa cannelloni ripieni di carne, fricó sau filetto al tartuffo stiu sigur ca sunt foarte pe gustul meu.

Culinario: Daca ti s-ar ivi ocazia sa fii gazda unui show-culinar, ce tema ai aborda si ce ai aduce in plus fata de celelalte emisiuni culinare?

Laura Laurentiu: Daca mi s-ar oferi aceasta ocazie, sigur ca as aborda ceea ce stiu cel mai bine, si anume bucataria traditionala din Banat si Transilvania. 

Culinario: Care a fost cea mai mare provocare in acest domeniu si ce satisfactii ti-a adus?

Laura Laurentiu: Cea mai mare provocare culinara nu a fost pregatirea vreunei retete, chiar daca abordez un fel de mancare cu totul nou ma documentez bine inainte ca sa elimin pe cat posibil pierderile colaterale, ci participarea la o emisiune culinara pentru postul Paprika TV, in care am pregatit de una singura, fara ajutor si fara aparatura de bucatarie, trei feluri traditionale din Banat, totul fiind in permanenta filmat. A fost cu totul nou pentru mine si destul de stresant, insa emisiunea a fost o mare reusita, s-a difuzat de foarte multe ori si inca se mai dau reluari.

Culinario: Cand gatesti, improvizezi pe parcurs sau lucrezi dupa retete prestabilite?

Laura Laurentiu: Cand gatesc retete consacrate, incerc sa fiu cat mai aproape de ceea ce ar trebui sa fie preparatul in cauza, sa respect pe cat posibil mai exact reteta si procedeul de preparare. Daca hotarasc sa improvizez, va fi sigur dupa fantezie care nu e putina, pentru ca daca atunci cand eram mai tanara visam cu modelele rochiilor pe care mi le-as fi dorit, acum visez retete de prajituri si de mancare (e destul de hilara deplasarea de interes, dar iata ce poate face bucataria chiar si din cea mai cocheta femeie).

Culinario: Daca ai avea ocazia sa iei un interviu cuiva despre mancare, cine ar fi aceasta persoana?

Laura Laurentiu:  Nu mi-am pus problema... poate Giada de Laurentiis.

Culinario: Ce iti place cel mai mult sa gatesti si de ce? Care este acea reteta care dupa scurt timp, ajunge din nou pe masa?

Laura Laurentiu: Imi place sa gatesc cam orice, dar categoric, cel mai des fac paine. Ajunge pe masa... in fiece zi pentru ca familia mea apreciaza painea de casa, proaspata si gustoasa. Pentru a nu cadea in rutina, nu abordez o singura reteta de paine, fac paini pufoase cu lapte, paine cu cartofi, paine impletita, baghete, paine de secara, graham sau cu faina integrala, esential este sa fie buna, facuta in casa, cu ingrediente naturale.

Culinario: Care este motto-ul tau in bucatarie?

Laura Laurentiu: Pasiunea si grija sunt cel mai pretioase ingrediente.

Concursul "Maratonul de safir" se apropie de final

In urma cu aproape doua luni, dezvaluiam ca m-am inscris la un concurs cu voturi, tocmai eu care imi exprimasem de atatea ori dezacordul fata de concursurile de genul asta! Va spuneam atunci: "daca as reusi sa ma clasez prima sau a doua, in urma bunavointei prietenilor care vor fi agasati de cererile mele de votare,  as castiga o excursie culinara in Toscana, cu degustari de pecorino si vin Chianti si cu participarea la o scoala de bucatarie." Desi la momentul in care m-am inscris in concurs finalul mi se parea extrem de indepartat, iata ca peste mai putin de doua zile (1 septembrie ora 00) acesta se va incheia. Pentru mine a fost de-a dreptul emotionant sa constat cati oameni doresc sa ma sustina. Fanii paginii Cuina Banateana pe Facebook au fost unii dintre cei mai devotati votanti, alaturi de alti prieteni si de cititorii acestui blog culinar, si acum, aproape de final, reteta inscrisa de mine se situeaza pe primul loc. 

Daca doriti sa imi mai acordati votul vostru astazi, 30 august, (atat cat a mai ramas din "astazi") si maine, 31 august, dati click pe linkul de mai jos,  scrieti-va numele in casuta (chiar si doar numele de botez, sa stiu si eu cine ma sustine :P), copiati codul de verificare din 4 caractere in alta casuta si apasati butonul "voteaza".  Dati click pe bannerul de mai jos:

Reteta culinara cu care particip la concurs e deja consemnata pe blog, explicata amanuntit atat cu imagini cat si cu un filmulet in care demonstrez cum se dezoseaza puiul:

Rulada de pui

Va multumesc din suflet pentru sustinere si promit sa ma revansez cu un amplu reportaj si dezvaluirea oricaror retete secrete pe care le-as afla pe acolo! :)

Papanasi cu dulceata si smantana

Buna, dragii mei cititori! Va sa zica, gata si cu vacanta... ca ce-i frumos, nu tine mult, nu-i asa? M-am intors de vreo saptamana, plina de planuri mari, care niciunele nu aveau legatura cu bucataria, ci cu visele mele (foarte, foarte greu realizabile) de a-mi cumpara o casa cat de mica undeva pe un tarm de mare calda si pacatos de albastra, unde smochinii, portocalii si maslinii cresc in salbaticie. Nu va temeti, nu aveti cum sa ma pierdeti prea curand, dupa ce am consultat zeci de pagini imobiliare, am aflat ca frumusetea salbatica costa tare scump, asa ca elanul mi-a pierit si bucataria mea de la Ghiroda a inceput sa-mi para destul de atragatoare. Si cum pe tarmurile pe care cresc portocalii si smochinii nu prea am gustat mancaruri ca la mama acasa, mi-am zis sa incep cu un papricas pe oase de porc (ca sa valorific continutul congelatorului). Si la atat de neaosa mancare evident ca nu se putea decat un desert cu parfum romanesc: papanasi cu dulceata si smantana. In timp ce ii modelam, mi-am dat seama ca nu am consemnat inca pe blog reteta mea de papanasi prajiti, asa incat am hotarat sa reiau de azi postarile, impartasindu-va si voua cum fac eu papanasii.