Set de Cutite Ceramice Royal Line Switzerland

Mărturisesc, iniţial am vrut să intitulez această postare "Hai cuţât, cuţât, cuţât!", da' mai apoi mi-am dat seama că vorba cântecului nu prea se potriveste, continuarea era "De trei ori te-am ascuţât" iar eu vreau să vă povestesc, de fapt, despre niste cuţite care nu trebuiesc ascuţite niciodată. 

Am primit, deci, un set de cutite ceramice Royal Line Switzerland de la pentruacasa.com. Le-am primit ca sa le testez, sa-mi dau cu parerea si sa va comunic si voua constatarile mele. Prima constatare a durut putin :)) (grija mare, expresia "taie ca briciu'" e depasita de ascutisul acestor cutite) asa ca am inteles rapid ca acest cutit ceramic trebuie tratat cu respectul cuvenit. In fine, setul de cutite si cu mine am ajuns sa ne cunoastem repejor si sa conlucram impreuna in conditii excelente, colaborare care va continua mult si bine datorita faptului ca aceste cutite sunt confectionate din oxid de zirconiu, un material cu o duritate foarte mare care isi pastreaza ascutisul de cel putin 10 ori mai mult decat un cutit clasic din otel. Asadar, vor taia mult si bine, cu singura conditie sa nu le trantesc pe jos (sunt, dupa cum le spune numele, din ceramica, deci s-ar putea sparge) si sa nu le fortez in alimente congelate sau oase, la fel de putin indicat fiind sa se incerce flexarea lamei cutitelor, care e casanta. Intr-un cuvant, taie grozav de bine, dar nu rezista la socuri.

Am realizat un filmulet demonstrativ (imi cer scuze pentru calitatea materialului, nu sunt detin studio de inregistrari dar sper ca se poate vedea destul de bine cat de usor se lucreaza cu aceste cutite) pe care va invit sa il urmariti.

Ce să gătesc astăzi?

Va să zică, ce să fac de mâncare? Ce să gătesc pentru prânz, pentru cină? Ia, să nu mai se amăgească nimeni că fiind eu autoarea unui blog de reţete culinare sunt în fiece zi plina de inspiraţie. Uite, deunăzi m-am trezit cu o poftă nebună, da' una din aia păcătoasă rău, anume "poftă de ceva bun",  da' fără să pot numi bunătatea cu pricina.  Nu ştiu dacă lumea normală (fiică-mea împarte oamenii in "voi" - unde ne încadrăm eu şi bărbatu-meu - şi "oamenii normali", categorie în care, logic, se încadrează restul locuitorilor planetei) este chinuită de asemenea trăiri, dar mie cand mi se face poftă de o chestie, aia cu siguranţă nu se găseşte la mine în frigider. Ei bine, într-o astfel de zi cu pohte bolnăvicioase, habar n-am cum s-a întâmplat să fiu pană la urmă atinsă de inspiraţie, despre care nu am idee de unde a venit si ce a generat-o (probabil ca foamea crescândă), şi să încropesc nu una, ci două reţete  culinare prezentate familionului ca fel de mâncare principal şi culmea culmilor, în final să îmi audă urechile un cor de elogii. Am gătit un fel de budincă de dovlecei (mai există o reţetă de budincă de dovlecei pe blog, asta e diferită, mai puţin consistentă, mai aerată)  şi un cotlet de porc cu sos de mure care chiar a fost un deliciu, aromat, picant si fructat in acelaşi timp, pe care le-am servit împreună după cum se vede mai jos:

Ketchup de casa, reteta pentru iarna

E perioada in care toate gospodinele umplu borcane dupa borcane cu felurite roade ale pamantului si le randuiesc ordonat pe rafturile camarilor. Fara pretentia ca as fi eu cea mai harnica dintre gospodine, chiar nu se putea sa scap necontaminata de aceasta "febra a conservelor", asa incat azi sunt in masura sa va propun reteta mea de ketchup de casa. Nu sustin ca este reteta originala de ketchup, nici ca are gustul celui produs de nu stiu care firma dar va recomand aceasta reteta de ketchup pentru ca: e 100% naturala, e foarte usor de facut si are un gust foarte placut (conform standardelor mele si ale familiei, bineinteles).